Ce poți vizita în orașul Aosta?

Orașul Aosta este capitala regiunii Valle d'Aosta. Este o localitate micuță, cu o populație de circa 33.000 locuitori, situată la altitudinea de circa 580m, între munți, chiar în partea centrală a văii.

Aosta are însă o istorie străveche, iar cele mai importante obiective turistice ale sale datează din epoca romană. Romanii au cucerit-o de la tribul celtic Salassi, au transformat-o în colonie și au numit-o Augusta Praetoria Salassorum, în cinstea împăratului Augustus – de aici vine denumirea de Aosta, iar orașul mai este poreclit și "Roma Alpilor". Localitatea avea o poziție strategică – atât pentru apărare, cât și pentru schimburile comerciale. Colonia romană (care coincide cu centrul de astăzi al orașului) avea o formă pătrată și era înconjurată de ziduri de apărare, care cuprindeau 20 de turnuri și 4 porți de acces.

Nu îți trebuie prea mult timp pentru a vizita Aosta. În câteva ore poți vedea atracțiile principale, iar dacă vrei să vizitezi chiar toate obiectivele turistice, probabil vei avea nevoie de o zi sau puțin mai mult. O plimbare prin oraș poate fi o pauză binemeritată într-o vacanță de schi în Valle d'Aosta (chiar din localitate urcă gondola spre stațiunea Pila).

Arcul lui Augustus

Arcul lui Augustus, simbol al orașului, se află la marginea centrului pietonal, în mijlocul pieței cu același nume (Piazza Arco d'Augusto). În apropiere există și o parcare, așa că este un punct bun din care să îți începi vizita în Aosta.

Monumentul a fost construit în anul 25 î.Hr., în onoarea împăratului Augustus, pentru a sărbători victoria asupra tribului Salassi și fondarea unei noi colonii militare: Augusta Praetoria Salassorum. Probabil avea pe fațadă și o inscripție votivă, căci în urma unor săpături din sec. al XX-lea au fost găsite în apropierea sa două mari litere din bronz aurit.

În epoca romană, pe sub arc trecea Via delle Gallie, drumul care lega localitatea Eporedia (astăzi Ivrea, aflată în regiunea Piemonte) cu Aosta, de unde continua către trecătoarea Piccolo San Bernardo (numită în perioada romană Alpis Graia). 

În mod curios, în sec. al XII-lea, arcul roman a devenit locuința unei familii de nobili, iar în sec. al XIV-lea a fost construită în interiorul său o mică fortificație.

În anul 1449, sub bolta arcului a fost așezată o icoană a lui Iisus și apoi un crucifix din lemn, în semn de mulțumire pentru protecția divină împotriva inundațiilor râului Buthier, care curge în imediata apropiere. De atunci, Arcul lui Augustus a început să fie cunoscut sub numele de Saint-Voût ("Chipul Sfânt"). Crucifixul pe care îl vezi astăzi este o copie, iar originalul se află în Muzeul Tezaurului din Catedrală.

În anul 1716, din cauza infiltrațiilor care puneau în pericol întreaga structură, monumentul a fost acoperit cu un acoperiș din ardezie (păstrat până în prezent).

Ultima restaurare a Arcului lui Augustus, în urma căreia a căpătat aspectul de astăzi, a avut loc în anul 1912 și i se datorează lui Ernesto Schiaparelli (care era și director al Muzeului Egiptean din Torino).

Podul roman

La câteva minute de mers pe jos (în direcția opusă centrului), după ce traversezi podul peste râul Buthier, vei găsi și podul roman. Monumentul se află în cartierul de est al orașului, care poartă chiar numele Pont de Pierre ("Podul de piatră").

Podul, foarte bine păstrat, a fost construit la sfârșitul sec. I î.Hr. peste râul Buthier. În perioada medievală, în urma unei inundații, râul și-a schimbat cursul, așa că astăzi pe sub podul roman nu mai trece niciun curs de apă.

Via Sant'Anselmo

De la Arcul lui Augustus începe Via Sant'Anselmo, una dintre principalele străzi pietonale și comerciale ale orașului. Mereu animată, este mărginită de cafenele, baruri, restaurante și mici magazine cu suvenire și produse locale.

Sant'Anselmo (Sf. Anselmo) s-a născut în orașul Aosta și în anul 1093 a devenit arhiepiscop de Canterbury, în Anglia.

La capătul străzii dinspre Arcul lui Augustus, pe partea dreaptă, se găsește și statuia din bronz a împăratului Octavian Augustus. Deși are aspectul statuilor antice, este o creație modernă, așezată acolo în anul 2022.

Biserica Collegiata di Sant'Orso

Biserica Collegiata di Sant'Orso (collegiata este titlul dat bisericilor în care Sfântul Scaun a instituit un colegiu de clerici) a fost construită în sec. al XI-lea, de episcopul Anselmo. 

În acel loc se aflase încă din sec. al VI-lea o capelă ridicată de arhidiaconul Orso, un sfânt local. Acestuia îi este dedicată o sărbătoare tradițională – Fiera di Sant'Orso, care are loc în Aosta în fiecare an, la sfârșitul lunii ianuarie.

Biserica, a cărei fațadă în stil gotic târziu este caracterizată de un înalt fronton triunghiular din teracotă, este dedicată Sfinților Petru și Orso. Campanila, în stil romanic, domină piațeta de la înălțimea de 46m.

În interior sunt demne de vizitat vechea criptă romanică, corul din lemn din sec. al XV-lea, un mozaic de secol XII, descoperit în anul 1999, al cărui medalion central reprezintă lupta lui Samson cu leul și un ciclu de fresce din sec. al XI-lea aflat în partea superioară a bisericii, sub acoperiș. 

Clădirea din dreapta bisericii este Palatul Prioratului, construit la începutul anilor 1500 de Giorgio di Challant, prior la Sant'Orso (priorul este conducătorul unei mânăstiri catolice). Palatul poartă amprenta stilurilor gotic și renascentist și are la interior, în Capela San Giorgio, fresce de secol XV. De aici poți cumpăra bilete pentru vizita claustrului sau tururi ghidate.

Intrarea în claustru se află în stânga Palatului Prioratului. Claustrul a fost construit în jurul anului 1100, de meșteri din Provence și din Lombardia și restaurat în sec. al XV-lea. Din construcția inițială, de factură romanică, au rămas cele 40 de coloane din marmură cu capiteluri sculptate – fiecare diferit de celălalt – ce ilustrează scene din Biblie și episoade din viața Sfântului Orso. Partea dinspre est a claustrului a fost demolată în sec. al XVIII-lea pentru a lăsa locul unei elegante loggii.

Teiul Sfântului Orso

În fața bisericii Collegiata di Sant'Orso se află un tei imens, cu vârsta de circa 500 de ani, numit "Teiul Sfântului Orso". Legenda spune că ar fi fost plantat cândva între anii 1530 și 1550, pentru a înlocui un ulm dărâmat de vânt, ce ar fi fost plantat chiar de către Sfântul Orso. În anul 1924 bătrânul tei a fost declarat monument național.

Bazilica San Lorenzo

În aceeași piațetă, peste drum de Collegiata di Sant'Orso, se află Biserica San Lorenzo (Sf. Laurențiu). Construită în sec. al XVII-lea, a fost biserică parohială până în anul 1793, când a fost deconsacrată și folosită pe post de cazarmă. Astăzi este amenajată ca spațiu pentru expoziții temporare.

În subteranele sale, în zona fostului cimitir roman, se găsește bazilica paleocreștină ce datează din sec. al V-lea. Prezența numeroaselor pietre de mormânt (printre care se numără cele ale primilor episcopi ai Aostei) i-a făcut pe cercetători să creadă că bazilica era folosită în principal în scopuri funerare.

Porta Praetoria

Înaintând dinspre Arcul lui Augustus pe Via Sant'Anselmo, vei ajunge la Porta Praetoria, care era poarta principală de acces în orașul roman. Pe lângă aceasta, care reprezenta poarta de est, mai existau trei porți de intrare: Porta Decumana (la vest), Porta Principalis Dextera (la sud) și Porta Sinistra (la nord).

Porta Praetoria a fost construită în anul 25 î.Hr. Este constituită din două arcade paralele, aflate la 12m distanță una de alta, unite prin intermediul a două turnuri de apărare. Zona din interior a fost folosită ca un mic teren de paradă pentru schimbarea gărzilor. Pe zidurile laterale se găseau drumuri de strajă.

Arcadele au trei deschideri de dimensiuni diferite: una centrală, mai mare, care permitea trecerea carelor și două laterale, pentru pietoni. În timpul nopții, poarta era închisă cu grilaje metalice.

În sec. I d.Hr. Porta Praetoria a fost placată în întregime cu marmură – câteva fragmente se mai pot vedea pe partea de est (cea dinspre Arcul lui Augustus).

Turnul dinspre dreapta (unde este acum Oficiul de Turism) a fost ridicat în perioada medievală pe ruinele zidurilor romane. În el a locuit până în anul 1185 familia de nobili de Porta Sancti Ursi, iar turnul a rămas cunoscut sub numele de la Torre dei Signori de Porta Sancti Ursi ("Turnul Nobililor de Porta Sancti Ursi").

Teatrul Roman

În apropiere de Porta Praetoria se află Teatrul Roman, construit în sec. î d.Hr – cel mai important monument din Aosta. Din el se păstrează fațada sudică, până la înălțimea de 22m, partea inferioară din semicercul gradenelor în care stăteau spectatorii și fundațiile zidului din spatele scenei.

Amfiteatrul putea găzdui în antichitate până la 4000 de spectatori și se crede că avea un acoperiș fix. Privind ruinele, îți poți da seama de importanța orașului Aosta în epoca romană.

Teatrul Roman este închis în perioada noiembrie 2023-mai 2025.

Piazza Chanoux

Piazza Chanoux este piața centrală a orașului – o zonă pietonală rectangulară, înconjurată de clădiri istorice, din care se desprind mai multe străzi principale. Numele i-a fost dat în memoria lui Émile Chanoux, membru al rezistenței, care a fost omorât de naziști în anul 1944.

O latură a pieței este ocupată de clădirea Primăriei (Hotel de Ville), realizată în perioada 1839-1842, în stil neoclasic, pe locul unei foste mânăstiri ruinate. De-o parte și de alta, două fântâni cu statui simbolizează cele două râuri la confluența cărora se află orașul Aosta: Dora Baltea (același râu care trece pe la Forte di Bard) și Buthier.

În fața Primăriei se află monumentul l'Alpino, ridicat în anul 1924, în amintirea soldaților din Valle d'Aosta.

În galeria cu coloane de la parter se află Caffè Nazionale, una dintre cafenelele istorice ale orașului, înființată în anul 1815.

În partea stângă a Primăriei se înalță Hôtel des États, construit în anii 1730 și modificat în forma actuală în sec. al XIX-lea. Aici se întrunea Conseil des Commis, parlamentul local creat în sec. al XVI-lea, care dădea legi în domeniul fiscal, sanitar și al ordinii publice și care era controlat direct de către regalitate.

Catedrala Santa Maria Assunta

Catedrala Santa Maria Assunta, aflată în Piazza Papa Giovanni XXIII, este dedicată Sfintei Fecioare și Sfântului Ioan Botezătorul. Este cea mai veche și mai importantă biserică din Aosta. Prima biserică paleocreștină a fost ridicată aici în sec. al IV-lea, în zona în care în trecut se afla Forul Roman. Din vechea bazilică se păstrează cristelnița, aflată la intrare, în mijlocul navei centrale. 

Biserica actuală datează din sec. al XI-lea și a fost ridicată din dorința episcopului Anselmo. Din această perioadă romanică se păstrează un ciclu de fresce, descoperit abia în anul 1979. Printre comorile catedralei se mai numără un crucifix din lemn din anul 1397, vitraliile realizate în sec. XV-XVI, corul din lemn din sec. al XV-lea și mozaicurile din zona altarului. Mozaicurile, realizate în perioada secolelor XII-XIII, reprezintă ciclul lunilor și cele patru râuri ale paradisului terestru descris în Geneză.

Pe latura dreaptă a bisericii se află Capela Sfântului Grato. Sf. Grato (San Grato) este patronul orașului Aosta. A trăit în sec. al V-lea și a fost cel de-al doilea episcop al localității. Conform legendei, el a fost acela care a găsit capul Sf. Ioan Botezătorul și l-a dus la Roma, de aceea este de obicei reprezentat ținându-l în mână. San Grato este venerat ca protector al recoltelor și apărător împotriva furtunii și a grindinei.

Spre dreapta altarului se află intrarea în Muzeul Tezaurului (Museo del Tesoro), care expune prețioase obiecte de artă religioasă, manuscrise cu miniaturi și opere de artă din sec. XIII-XVIII.

Fațada este în stil neoclasic și datează din anul 1848. Un pic retrasă spre interior se află fațada renascentistă, decorată cu o arcadă cu statui din teracotă și fresce din sec. al XVI-lea cu episoade din viața Fecioarei Maria și din copilăria lui Iisus.

Cu cele două turle de 60m, catedrala este cel mai înalt edificiu din întreaga Vale Aosta.

Forul Roman și criptoporticul

Forul Roman era centrul civil, comercial și religios al orașului, în care se aflau două temple – unul dedicat împăratului Augustus și celălalt dedicat lui Zeus, Iunonei și Minervei. Zona sacră a forului era înconjurată de o galerie subterană (criptoportic) în formă de potcoavă.

Accesul în criptoporticul forului (Criptoportico forense) se face din grădina aflată în stânga catedralei, mai jos de nivelul pieței. Este un coridor dublu, cu arcade și bolți susținute de coloane groase din travertin, luminat de mici ferestre. Nu se știe exact ce funcție avea, probabil una structurală, de regularizare a terenului. Se crede și că inițial a fost folosit ca spațiu de trecere și de plimbare, fiind transformat mai târziu în depozit militar.

Muzeul Arheologic

În apropiere se află Muzeul Arheologic (Museo Archeologico Regionale), pe locul unde se găsea în epoca romană Porta Principalis Sinistra, poarta de nord a orașului, ale cărei ruine se pot vizita în subteranul muzeului.

În același loc s-a aflat mânăstirea călugărițelor Visitandine și, din anul 1633, Cazarma Challant, transformată în sec. al XVIII-lea în edificiul actual. Pe fațadă se află stema familiei Savoia și portretele principalilor reprezentanți ai familiei Challant.

Muzeul Arheologic a fost inaugurat în anul 2004 și prezintă, prin intermediul reconstituirilor și al instalațiilor multimedia interactive, exponate din întreaga regiune, dispuse cronologic. 

În aceeași piață, dar pe latura opusă, se afla frumosul palat Roncas (care dă și numele pieței), construit la începutul sec. al XVII-lea de baronul Pierre-Léonard Roncas, prim secretar de stat al ducelui Carlo Emanuele I de Savoia.

Crucea orașului

La Croce di Città ("Crucea Orașului") este un monument aflat în centru, pe strada pietonală Via Croix de Ville, care își ia numele (francez) chiar de la acesta. Crucea amintește de alungarea protestanților din Aosta în sec. al XVI-lea. Monumentul a fost restaurant în anul 1741 și reconstruit circa o sută de ani mai târziu.

Vila romană și zona megalitică

Cei care au mai multe zile la dispoziție și sunt pasionați de istorie, pot vizita și alte două monumente aflate în afara zonei centrale: ruinele unei vile romane și zona megalitică Saint-Martin-de-Corléans.

Villa Romana della Consolata a fost descoperită întâmplător în anul 1971, în timpul unor săpături pentru construirea unei clădiri. Era o reședință de vară, situată în afara zidurilor orașului roman și înconjurată de terenuri cultivate.

Zona megalitică Saint-Martin-de-Corléans a fost deschisă publicului relativ recent. Este o așezare preistorică ce datează din epoca neolitică.