1. Home
2. Lazio
3. Roma

Colosseumul din Roma: informații și curiozități

Colosseum este cel mai cunoscut monument din Roma și unul dintre cele mai importante obiective turistice din Italia și din întreaga lume. Simbol al Cetății Eterne, a fost înscris în Patrimoniul Mondial Unesco. Alături de Forumul Roman, de Dealul Palatin și de Forurile Imperiale face parte din Parcul arheologic Colosseum (în cazul în care intenționezi să-l vizitezi, vezi și articolul despre program și bilete Colosseum).

O istorie a Colosseumului

Construcția Colosseumului

Construirea Colosseumului a început în anul 72 d.Hr. (după unele surse ar fi vorba de anul 70), din ordinul împăratului Vespasian, care își dorea un monument care să celebreze victoriile sale militare din Orientul Mijlociu. Locul ales a fost un teren mlăștinos pe care existase un lac artificial, lângă Domus Aurea ("Casa de aur"), fosta reședință imperială a lui Nero din centrul Romei, în apropiere de Forumul Roman și de Dealul Palatin.

La moartea lui Vespasian însă, în anul 79, Colosseumul nu era terminat. Construcția a fost terminată de Titus, fiul lui Vespasian, în anul 80. Sărbătorile de inaugurare, cu jocuri și spectacole, au durat 100 de zile, iar în timpul ceremoniilor de deschidere au fost ucise 5000 de animale sălbatice.

Numele Colosseumului

Numele original al monumentului era Amfiteatrul Flavian (Amphitheatrum Flavianum), pentru că împărații care l-au construit proveneau din dinastia Flavia. 

În Evul Mediu a început să fie cunoscut sub numele de Colosseo (Colosseum), din cauza, se pare, a enormei statui din bronz aurit a lui Nero (Colossus Neronis - Colosul lui Nero) ce măsura circa 30m înălțime, aflată în apropierea monumentului. Statuia a fost distrusă, astăzi se mai poate vedea doar locul în care a existat, situat în vecinătatea Colosseumului.

Conform unei alte teorii, numele Colosseumului derivă de la faptul că a fost construit pe locul în care se găsea în vechime un templu al zeiței Isis (Collis Isei). 

Există și o legendă legată de numele actual al monumentului: se spune că ar fi fost construit pe locul unui templu păgân în care era adorat diavolul și unde la sfârșitul ceremoniei preoții îi întrebau pe adepți: Colis Eum? ("Îl adori pe el?"). 

Indiferent de unde îi provine numele, astăzi toată lumea îl cunoaște drept Colosseum.

De ce a fost construit Colosseumul?

Colosseumul a fost construit pentru a găzdui spectacole publice, oferite în mod gratuit poporului de către împărați. Cu alte cuvinte, panem et circenses ("pâine și circ"), adică mâncare și distracție gratuite, în scopul de a crește faima și popularitatea împăratului și de a evita nemulțumirile și revoltele care ar fi putut apărea în rândurile cetățenilor.

Spectacolele durau ore întregi și cuprindeau sângeroase lupte între gladiatori (munera), între animale, între oameni și animale sălbatice, multe provenite din Africa (vânătorile de animale erau numite venationes), execuții publice, reprezentații teatrale, dar și...bătălii navale (naumachie).

Pentru organizarea bătăliilor navale era nevoie de circa 7 ore, timp în care arena era umplută cu apă, printr-un sistem de puțuri și conducte interioare. Bătăliile navale nu au avut prea mare succes la public, așa că reprezentațiile au fost abandonate rapid.

Execuțiile, care erau transformate în adevărate spectacole, aveau loc de obicei la ora prânzului. Condamnații erau omorâți fie prin ardere pe rug, fie prin crucificare, fie prin ucidere cu sabia sau de către animalele sălbatice.

Arhitectura Colosseumului

Contrar aparențelor, Colosseumul nu are formă rotundă, ci ovală, pentru a putea cuprinde un număr cât mai mare de oameni.

Structura exterioară are patru niveluri, dintre care primele trei prezintă 80 de arcade deschise, încadrate de semicoloane decorative. Stilul arhitectural al coloanelor se schimbă de la un nivel la altul: toscan (un stil doric simplificat), ionic, corintic și respectiv compozit la ultimul etaj. În arcadele de la al doilea și al treilea nivel erau așezate sute de statui, cu dimensiunea mai mare decât cea a unui om, reprezentând divinități, eroi, figuri legendare sau reale din istoria Romei.

O cantitate imensă de material de construcție (tuf, cărămizi și travertin) a fost folosită la ridicarea zidurilor. Pentru a aduce cei peste o sută de mii de metri cubi de travertin din carierele de la Tivoli, localitate aflată la circa 30 km distață, s-a construit un drum lat de circa 6m. Sute de console de fier au fost folosite pentru a fixa plăcile pe pereții exteriori. Greutatea acestora a fost estimată la 500 de tone.

Cele mai multe găuri pe care le vezi astăzi în zidul exterior al Colosseumului se datorează cel mai probabil chiar acestor console metalice pe care romanii le-au folosit la construcție. Odată cu îndepărtarea plăcilor de travertin care acopereau monumentul, elementele metalice au rămas la vedere, iar fierul – material prețios în acele vremuri – a fost furat pentru a fi topit și reutilizat. Există și o legendă conform căreia găurile au fost făcute de popoarele barbare pentru a pune în ele praf de pușcă și a distruge Colosseumul. Puțin probabil, având în vedere că praful de pușcă nu exista în acele timpuri.

Arena, dotată cu sistem de drenaj, era acoperită inițial cu un pavaj din lemn, peste care se punea nisip. Nu întâmplător, în limba latină cuvântul care desemnează nisipul este chiar arena, termen care de atunci a fost folosit pentru definirea locurilor în care se desfășoară spectacole. Nisipul avea un rol practic: împiedica gladiatorii să alunece, absorbind în același timp și sângele care curgea din belșug și mascând mirosurile urâte.

Sub arenă, la 6m adâncime, se aflau încă două niveluri, ce cuprindeau o complexă rețea de tuneluri, scări și camere subterane, numită hypogeum (cuvânt care provine din limba greacă și care înseamnă chiar "sub pământ"). Aici stăteau gladiatorii și cuștile cu condamnați și cu animale sălbatice. În hipogeu se găseau locuri în care se antrenau gladiatorii, magazii și alte spații. Cu ajutorul unui complex sistem de scripeți și lifturi erau ridicate în arenă cuștile cu animale, dar și diferite decoruri care serveau la reprezentații.

Partea subterană a arenei a fost descoperită abia în sec. al XIX-lea și a fost excavată complet în anii 1938-1939.

Un acoperiș mobil, destinat să apere spectatorii de soare, era fixat cu ajutorul a 240 de piloni din lemn înfipți în partea superioară a Colosseumului. Era confecționat din 80 de mari bucăți triunghiulare de pânză. Pentru că la început au fost folosite pânze de vele, acoperișul s-a numit velarium. Ulterior s-a trecut la folosirea pânzei de in, care era mai ușoară. Întinderea pânzelor se făcea de către o echipă de marinari din flota militară din Micene, care le manevrau cu ajutorul a 320 de funii. În centru rămânea o mare deschizătură circulară, similară cu cea de la Pantheon.

O reconstituire a Colosseumului te poate ajuta să înțelegi mai bine alcătuirea monumentului.

Cum se desfășurau spectacolele la Colosseum?

La spectacolele de la Colosseum putea participa toată lumea, în mod gratuit. Fiecare familie avea un fel de legitimație de acces, făcută din os, pe care erau inscripționate locul, dar și sectorul prin care se făcea accesul. Deasupra arcadelor din partea de nord se mai pot vedea încă numerele romane care indicau sectoarele și care pe vremuri erau vopsite cu roșu, pentru a fi vizibile de la distanță.

Spectatorii intrau prin 76 de arcade prezente la baza Colosseumului, treceau prin coridoarele interne (ambulacri) și, prin porțile de acces, ajungeau în diferitele sectoare ale amfiteatrului. Porțile de acces purtau numele de vomitaria, pentru că permiteau intrarea sau ieșirea unui număr mare de oameni într-un timp foarte scurt. Se spune că 50.000 de oameni puteau ieși din Colosseum într-un interval de 5-10 minute.

Împăratul și celelalte persoane importante intrau prin cele două intrări (nord și sud) situate în capetele axei scurte a amfiteatrului. Spre deosebire de intrările rezervate spectatorilor, acestea nu aveau numere deasupra arcadelor exterioare. Celelalte două intrări (vest și est), din capetele axei lungi, duceau direct în arenă și pe acolo intrau cei care jucau în spectacole.

Gradenele amfiteatrului erau organizate într-o anumită ordine, în funcție de clasa socială – cu cât erai mai bogat și mai important, cu atât stăteai mai aproape de arenă.

• Partea cea mai apropiată de arenă purta numele de podium și era rezervată senatorilor, magistraților, preoților și vestalelor. Aici se găsea și loja imperială, situată la intrarea de sud, pe axa scurtă, în apropierea uneia dintre ieșirile secrete din Colosseum. În caz de pericol, împăratul putea să scape printr-o galerie, ajungând direct la palat.
• Rândurile de deasupra purtau numele de maenianum primum și erau destinate membrilor ordinului ecvestru.
• Urma maenianum secundum, împărțit în imum (pentru cetățenii bogați - meșteșugari, comercianți, oaspeți publici etc.) și summum (pentru cei mai săraci, unde femeile aveau un sector special, pentru a evita promiscuitatea).
• Rândurile din partea superioară, cele mai îndepărtate de arenă și cu vizibilitatea cea mai slabă se numeau maeniamum summum in legneis și erau destinate și ele plebei.

Gradenele pe care stăteau senatorii erau din marmură (încă se mai pot vedea câteva trepte din marmură), celelalte din cărămidă, iar cele din rândurile de sus erau din lemn.

Fiecare senator avea loc rezervat, cu numele inscripționat. Inscripțiile se schimbau atunci când mureau sau când încetau să mai fie senatori. Numele pe care le mai poți citi astăzi sunt cele ale ultimilor senatori care au asistat la spectacole înainte de abandonarea amfiteatrului.

Pentru a sta comod, spectatorii își aduceau de acasă pernuțe pe care le puneau pe treptele din piatră.

Cele două intrări în arenă se găseau în capetele axei lungi. Intrarea de vest (dinspre Forumul Roman) era legată printr-un coridor subteran de școala de gladiatori Ludus Magnus și se numea Porta Triumphalis ("Poarta triumfală") sau Porta della vita ("Poarta vieții"). Pe aici intrau la începutul spectacolului gladiatorii și ieșeau la sfârșit cei care rămâneau în viață. 

Pe arcul posterior al acestei porți se află o pictură recent restaurată a orașului Ierusalim văzut de sus, ce datează din sec. al XVII-lea.

Prin poarta de est erau introduse animalele exotice de dimensiuni mari (în Colosseum se aduceau până și girafe) și erau scoase la final corpurile gladiatorilor morți. Nu întâmplător numele porții era Porta Libitinaria (Venus Libitina fiind zeița înmormântărilor) sau Porta della morte ("Poarta morții"). 

În arenă nu se desfășura un singur spectacol, ci mai multe în același timp. Dimineața aveau loc luptele cu animale (vânătorile), la prânz se desfășurau execuțiile publice ale condamnaților, iar la amiază luptele între gladiatori - cele mai apreciate și mai așteptate de către public.

Luptele se terminau în sânge și în urletele delirante ale spectatorilor. Se estimează că în interiorul Colosseumului au murit de-a lungul timpului aproximativ 500.000 de oameni și un milion de animale de toate felurile (printre ele se numărau cerbi, gazele, leoparzi, girafe, lei, elefanți, urși, tauri, crocodili și multe altele). Este cunoscut de exemplu faptul că împăratul Commodus se distra tăind cu sabia capetele struților. Folosirea animalelor exotice în principalele amfiteatre ale Imperiului Roman a dus chiar la dispariția unor specii, mai ales că multe animale nu supraviețuiau lungilor călătorii pe mare sau pe uscat.

Gladiatorii, al căror nume derivă din arma pe care o foloseau – o sabie scurtă, numită gladius, erau personaje populare în Roma antică și se bucurau de o faimă similară cu cea a vedetelor de astăzi din lumea muzicii sau a fotbalului. Proveneau de obicei din rândurile sclavilor, ale prizonierilor și ale condamnaților la moarte, dar și dintre cele ale oamenilor liberi. Unii deveneau atât de faimoși încât numele lor apăreau în diferite inscripții, puteau participa la banchete sau puteau strânge bani suficienți să își răscumpere libertatea. Erau văzuți ca un simbol al bărbăției și al curajului și se credea că sângele (care devenea obiect de comerț) vindecă boli precum epilepsia sau impotența și aduce fertilitatea.

Ideea că la intrarea în arenă gladiatorii îl salutau pe împărat strigând Ave Caesare, morituri te salutant ("Ave, Cezar, cei care merg la moarte te salută") este doar un mit. De fapt, s-a întâmplat numai o singură dată, în timpul domniei lui Claudiu, înaintea reprezentației unei bătălii navale. Împăratul a răspuns atunci cu un "Poate" de circumstanță, iar gladiatorii au interpretat răspunsul ca pe un ordin ce le acorda libertatea și au decis să nu mai lupte. Claudiu a trebuit să revină cu un alt ordin și doar soldații înarmați au reușit să-i determine pe gladiatori să revină în arenă.

Cum gladiatorii erau personajele principale ale spectacolelor din Colosseum, amfiteatrul era conectat direct cu Ludus Magnus, cea mai mare școală de gladiatori.

Să nu uităm că Traian a sărbătorit cucerirea Daciei din anul 107 cu 123 de zile de întreceri, la care au participat 10.000 de gladiatori și 11.000 de animale.

Cum a decăzut Colosseumul?

Decăderea Colosseumului a început cu interzicerea spectacolelor. Ultimele lupte între gladiatori au avut loc în anul 437, fiind interzise începând cu 438, iar ultimele vânători de animale în anul 523.

Colosseumul și-a pierdut gloria de altădată și a fost abandonat, fiind folosit de-a lungul timpului ca cimitir, fortăreață, locuință, dar și carieră de piatră.

În Evul Mediu, Colosseumul era asociat cu legende și superstiții sumbre, care aveau în centru vrăjitori, fantome și duhuri necurate. Se spunea că ar fi fost una dintre cele șapte porți ale infernului sau că sufletele gladiatorilor uciși ar bântui în timpul nopții, negăsindu-și liniștea. Nici nu e de mirare – o parte din Colosseum era folosită drept loc de îngropare, iar pasionații de ocultism mergeau în timpul nopții pentru a căuta ierburi și resturi pe care să le folosească la prepararea poțiunilor magice.

În sec. al XIII-lea, familia Frangipane și-a construit reședința în interiorul său. Chiar dacă palatul a fost demolat, alte locuințe, ateliere sau adăposturi pentru animale s-au adăugat de-a lungul timpului.

Deși monumentul era deja folosit de mult timp drept carieră, în timpul Renașterii devastarea a fost sistematică. Colosseumul a fost jefuit fără milă de piatră și de marmură, care a fost folosită drept material de construcție pentru multe biserici, palate și poduri din Roma. Câteva exemple sunt Palazzo della Cancelleria, care găzduiește una dintre expozițiile Leonardo da Vinci din Roma, Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, dar și Bazilica San Pietro din Vatican.

Abandonat, monumentul a fost luat în stăpânire de natură. Imaginea sa romantică a atras atenția artiștilor, dar și a botaniștilor, care au început să studieze flora sălbatică a Colosseumului. Primul tratat botanic a apărut în anul 1643. De atunci până acum au fost clasificate și studiate peste 300 de specii de plante rare și exotice.

Distrugerea s-a oprit abia în anul 1744, atunci când papa Benedict al XIV-lea a interzis furturile de materiale din Colosseum. În 1749 l-a declarat loc sacru și l-a inclus în procesiunea Via Crucis din Vinerea Sfântă, în amintirea presupușilor martiri creștini omorâți aici. Procesiunea pornește și în zilele noastre tot de la Colosseum însă, în pofida acestui fapt, nu s-au găsit nici până acum dovezi care să ateste faptul că amfiteatrul a fost scena martiriului creștinilor.

Din sec. al XIX-lea au început săpăturile arheologice, menite să-i redea amfiteatrului frumusețea de odinioară.

Colosseum în date:

• dată construcție: 72-80 d.Hr.
• dimensiuni Colosseum: 188m lungime, 156m lățime, 48m înălțime (din cei 52m pe care îi avea inițial)
• perimetru: 527m
• suprafață: 24.000 mp
• dimensiuni arenă: 76m lungime, 46m lățime
• capacitate: 50.000 spectatori (unele surse menționează și 70-80000 spectatori)
• material de construcție: circa 100.000 mc de travertin și 500t de fier au fost folosite doar pentru partea externă

Curiozități despre Colosseum:

• Colosseum este cel mai cunoscut, vizitat și fotografiat obiectiv turistic din Italia.
• Colosseum este cel mai mare amfiteatru roman construit vreodată. Ceea ce vezi astăzi reprezintă doar o treime din monumentul inițial și este greu să-ți imaginezi grandoarea sa de odinioară! Următoarele pe listă sunt Amfiteatrul din Verona și cel din Capua.
• Colosseum se numără printre cele șapte minuni ale lumii moderne (și nu ale lumii antice, cum greșit mai apare menționat), votate de public în urma unui referendum organizat de New Open Wolrd Corporation în anul 2000, cu ocazia Olimpiadei de la Sidney și finalizat în anul 2007.
• O faimoasă profeție din sec. al VIII-lea a călugărului englez Beda Venerabilul afirma: "Atât timp cât va exista Colosseumul va exista și Roma; când va cădea Colosseumul, se va prăbuși și Roma; când va cădea Roma, se va sfârși lumea."
• În timpul perioadei fasciste a fost propus un proiect de transformare a Colosseumului într-un hotel de lux.
• Colosseumul a fost folosit ca platou de filmare pentru multe filme. "Gladiatorul" nu s-a numărat printre ele.
• Din anul 2002 Colosseum este reprezentat pe monedele de 5 cenți emise de Republica Italiană.

Aplică codul CIAO5 înainte de finalizarea rezervării pe Tiqets și vei avea o reducere de 5%.