Ce să mănânci și să bei în Torino?
Mâncarea din Torino combină în mod delicios aromele bucătăriei tradiționale piemonteze cu gusturile nobile ale bucătăriei regale de la curtea familiei de Savoia și cu rafinatele influențe de sorginte franțuzească.
Felurile de mâncare (multe pe bază de legume, de paste, dar în special de carne) sunt adesea elaborate și necesită timp îndelungat de gătire. Le poți încerca în multitudinea de restaurante care există în Torino, pentru toate gusturile și buzunarele – de la tradiționalele piole, mici restaurante de familie, cu prețuri foarte convenabile, până la restaurantele elegante și costisitoare, distinse cu stele Michelin (printre care istoricul Ristorante del Cambio din 1757), care oferă interpretări inovative ale preparatelor tradiționale.
În Torino s-au născut grisinele, ciocolata gianduja, vermutul și sendvișurile tramezzino.
Ce să mănânci în Torino?
Iată ce să mănânci dacă vrei să încerci specialitățile locale!
Gustări (Antipasti)
Grisine
Nu mulți știu, dar grisinele sunt torineze prin excelență. Aici au fost făcute pentru prima dată, în anul 1679, de brutarul curții de Savoia. Micul prinț Vittorio Amedeo al II-lea nu reușea să digere miezul de pâine așa că, la indicația medicului regal, Antonio Brunero creează acest produs de patiserie crocant, fără miez moale.
În cele mai multe restaurante din Torino, la începutul mesei, alături de pâine vei primi și grisine.
Vitello tonnato
Vitello tonnato (îl vei găsi și sub numele de vitel tonné) este una dintre gustările de bază ale bucătăriei tradiționale torineze. Pulpa de vițel (neapărat din rasa locală fassone), marinată într-un amestec de vin alb și condimente, este fiartă îndelung împreună cu marinata, pentru a obține frăgezimea caracteristică. Este apoi tăiată în felii subțiri, care se servesc reci, acoperite de un sos făcut din ton, ouă fierte, capere și câteodată anșoa (sau din ton, maioneză și capere).
Se pare că acest fel de mâncare a apărut în regiunea Piemonte prin sec. al XVIII-lea, deși paternitatea sa este revendicată de încă trei regiuni: Lombardia, Veneto și Emilia-Romagna. Rețeta originală nu includea și tonul, care a ajuns în zonă abia un secol mai târziu. Cuvântul tonné ar fi fost o denaturare a termenului francez tanné, care însemna "tăbăcit". După o altă ipoteză, termenul de tonnato s-ar fi referit la faptul că era gătit precum tonul, iar peștele a fost adăugat mai târziu rețetei, probabil datorită sonorității denumirii.
În restaurante poți întâlni vitello tonnato și ca fel principal.
Bagna Cauda
Bagna Cauda este pentru cei care iubesc usturoiul și gusturile intense. Este un fel de sos cald (exact așa se și traduce în dialectul piemontez), pe bază de anșoa, ulei și mult usturoi, servit în vase de ceramică, lângă care se pun diverse legume crude sau gătite.
Bagna Cauda se împarte de obicei cu ceilalți meseni: se obișnuiește ca vasul să se pună în mijlocul mesei și toți să întingă în el cu legumele.
Sosul este specific perioadei reci, de toamnă-iarnă. Se spune că în trecut era oferit drept răsplată lucrătorilor care culegeau via.
Tomini
Tomini sunt mici rondele de brânză proaspătă (de obicei de vacă), servite cu diferite sosuri.
În mod tradițional sunt însoțite de bagnèt verd, un sos verde preparat din anșoa, ulei, mult pătrunjel și miez de pâine înmuiat înainte în oțet.
Le mai poți întâlni și alături de bagnèt ross, sos preparat din roșii, ceapă, morcovi, usturoi, ardei iute, zahăr și oțet.
Acciughe al verde
Acciughe al verde nu sunt altceva decât anșoa conservate în sare, cu sos bagnèt verd.
Poate ți se pare ciudat să găsești anșoa ca ingredient în multe feluri tradiționale ale unei regiuni fără ieșire la mare. Explicația acestui fapt este legată de "drumurile sării" din vechime. Sarea ajungea în Piemonte din Franța, traversând Alpii, iar anșoa reprezenta o modalitate de a ascunde prețioasa încărcătură, pentru a evita plata impozitelor.
Vezi cursuri și experiențe culinare în Torino
Paste
Agnolotti
Agnolotti sunt paste proaspete, de formă pătrată, care se aseamănă cu ravioli și sunt umplute cu carne. Se disting prin faptul că la umplutură și la sos se folosește de obicei carne friptă.
O variantă de dimensiuni mai mici și cu formă dreptunghiulară este agnolotti del plin. Plin este "ciupitura", adică felul în care se presează un agnolotto între degetul mare și cel arătător, pentru a sigila umplutura în paste.
Există patru rețete tradiționale pentru agnolotti: cu sos de carne friptă, cu ragù, cu unt, salvie și parmezan sau în supă de carne (în special agnolotti del plin).
După o legendă, denumirea de agnolotti ar proveni de la un bucătar piemontez pe nume Angiolino, poreclit și Angelòt, care ar fi inventat rețeta. După o altă teorie, numele felului derivă de la cuvântul piemontez anolòt, care era un instrument din fier cu care se tăiau în vechime pastele.
Indiferent de unde ar proveni numele, agnolotti sunt un fel de mâncare care derivă din tradiția țărănească, în care elementul de bază era evitarea risipei. În trecut, resturile de carne friptă rămase de la o zi la alta se tocau, se amestecau cu alte ingrediente și se foloseau pentru a umple agnolotti.
Tajarin
Tajarin sunt paste cu ou, asemănătoare tagliatellelor, dar mai înguste, care pot fi preparate cu trufe, cu ragù sau cu unt și salvie.
Feluri principale
Brasato al Barolo
Acest fel îmbină două produse de excelență ale tradiției piemonteze: carnea de vită din rasa fassone și faimosul vin roșu Barolo.
Brasato al Barolo este carne de vită gătită îndelung în vin (câteodată și marinată înainte), până când carnea devine foarte fragedă și absoarbe aromele vinului.
Numele felului derivă de la termenul din dialectul piemontez brasa, care înseamnă "jar" (italianul brace), provenind tocmai de la obiceiul de a pune tigaia cu carne în mijlocul jarului, unde era lăsată la gătit mai multe ore.
Se spune că Brasato al Barolo ar fi fost una dintre mâncărurile preferate ale contelui de Cavour (mare om politic și patriot torinez) care, după ce ar fi respins ultimatumul dat de Austria în anul 1859 (unul dintre episoadele care au dus la unificarea Italiei), ar fi afirmat: "Azi am făcut istorie, să mergem deci să mâncăm brasato".
Bollito misto
Bollito misto s-ar traduce prin "fiertură mixtă". Este un fel tradițional compus din diferite părți de carne de vită, vițel și pui, care se fierb împreună cu diferite legume (morcovi, cartofi, ceapă, țelină). Se mai pot adăuga cârnați și carne de porc. Este o altă rețetă care necesită o preparare îndelungă și atenție la timpii diferiți de fierbere a diferitelor părți de carne.
Bollito misto se servește cald sau rece, însoțit de sosuri precum bagnèt verd sau bagnèt ross.
Fritto misto alla piemontese
Fritto misto alla piemontese (fricia) este un alt fel de mâncare tradițional, cu origini străvechi, bazat pe ce era disponibil în bucătărie în momentul respectiv.
Era un fel care se prepara de obicei toamna sau iarna, în duminica următoare tăierii animalelor, pentru a folosi părțile care nu puteau fi păstrate pentru mult timp, precum măruntaiele. Acestea erau prăjite, alături de legume (morcovi, vinete, dovlecei, anghinare). De-a lungul timpului s-au adăugat ingrediente dulci, precum mere, caise, smochine, prune sau fursecuri amaretto.
Fritto misto alla piemontese cuprinde variate combinații de felii de carne de vițel, ficat, plămâni, creier, momițe, măduvă, cârnați de porc, pui, costițe de miel și alte cărnuri. Acestora li se adaugă legume, fructe și dulciuri, toate prăjite, rezultând o combinație interesantă de gusturi sărate și dulci.
Dulciuri
Bonèt
Bonèt este unul dintre deserturile tradiționale piemonteze, care se găsește în meniurile celor mai multe restaurante din Torino.
Este o budincă rece, preparată din ouă, lapte, zahăr, cacao, rom și amaretti. În mod tradițional, în loc de rom se folosea lichior Fernet, pentru a ajuta digestia.
Gianduiotti
Torino este orașul italian al ciocolatei, iar gianduiotto este produsul care reprezintă cel mai bine această tradiție delicioasă.
Gianduiotti sunt bomboane în formă de prismă cu baza dreptughiulară, făcute din ciocolată gianduja, preparată cu alune de Piemonte. Sunt învelite de obicei într-o elegantă foiță aurită și se găsesc pe la cam toate cafenelele, ciocolateriile și magazinele din Torino.
Bomboanele gianduiotti au fost produse pentru prima dată de cunoscuta firmă de dulciuri Caffarel, în anul 1865 când, cu ocazia carnavalului, au fost împărțite publicului de tradiționalul personaj mascat torinez Gianduja (similar personajelor Pantalone din Veneția sau Pulcinella din Napoli), de la care au împrumutat și numele.
Există și o explicație practică pentru inventarea ciocolatei gianduja la Torino. Odată cu blocada continentală instaurată de Napoleon, cantitatea de cacao care ajungea în Europa era tot mai redusă și mai costisitoare. Cum cererea de ciocolată era în creștere, fabrica Caffarel decide să înlocuiască parțial praful de cacao cu alune măcinate, care se găseau din belșug în zonă. Se naște astfel, în anul 1806, ciocolata gianduja din care, după mai multe îmbunătățiri ale amestecului, în 1865, vor fi confecționate bomboanele gianduiotti.
Dacă vrei să iei un cadou din Torino pentru cineva de acasă, bomboanele gianduiotti reprezintă cea mai bună alegere.
Cremino
Cremino este o bomboană de formă pătrată, compusă din două straturi de ciocolată gianduja care prind între ele un alt strat de cremă de ciocolată cu alune, cafea sau lămâie.
Bomboanele cremini au fost inventate în anul 1858, de unul dintre fondatorii cafenelei și cofetăriei Baratti & Milano.
Cri-cri
Cri-cri sunt bomboane rotunde de ciocolată, cu alună întreagă la mijloc, acoperite de bombonele mici din zahăr și învelite în hârtie colorată.
În spatele denumirii simpatice a acestor bomboane stă o legendă romantică. Spune povestea că pe la sfârșitul sec. al XIX-lea în Torino trăia o tânără croitoreasă pe nume Cristina, care cosea rochiile doamnelor din înalta societate. De ea s-a îndrăgostit nebunește un student, care obișnuia să o alinte cu diminutivul Cri. De fiecare dată când se întâlneau, tânărul se oprea mai întâi la o cofetărie, de unde cumpăra aceste bomboane care îi plăceau fetei. Vânzătoarea, știindu-i pe amândoi, îl întreba: "Cri?", iar el răspundea "Cri!". Văzând acestea, proprietarul cofetăriei a decis să boteze bomboanele cu numele de cri-cri, în onoarea celor doi îndrăgostiți.
Ce să bei în Torino?
Vinuri
Nu o să fie greu să găsești un vin bun local în restaurantele din Torino. Zona colinară din jurul orașului are o lungă tradiție viticolă, iar vinurile din Piemonte, în general, sunt considerate printre cele mai bune din Italia.
Printre vinurile roșii se numără vinuri faimoase în lume, precum Barolo, Barbaresco, Nebbiolo, Barbera sau Dolcetto, iar vinurile albe includ denumiri ca Erbaluce, Gavi sau Cortese.
Vermut
Cunoscuta băutură pe bază de vin aromatizat s-a născut chiar la Torino, în anul 1786. A fost produsă pentru prima dată în Piazza Castello, de Antonio Benedetto Carpano, care a turnat vin alb peste o infuzie de peste 30 de plante și condimente. Astăzi poți vizita gratuit Muzeul Carpano, aflat în complexul Eataly Lingotto.
Tot din această zonă este originară și faimoasă firmă Martini&Rossi, înființată în anul 1863. Casa Martini se poate vizita în satul Pessione di Chieri, aflat lângă Torino.
Amaro San Simone
San Simone este un lichior de tip amaro, făcut dintr-un amestec de 39 de plante locale. Se obișnuiește să se bea în mod tradițional în Torino, la sfârșitul meselor principale, ca digestiv.
Lichior Bicerin
Lichiorul Bicerin (a nu se confunda cu tradiționala băutură caldă pe bază de cafea) este un lichior pe bază de cremă de ciocolată gianduja, caracteristic orașului Torino.
Experiențe gastronomice
Cafenelele istorice din Torino
Cafenelele istorice din Torino se găsesc aici în număr mai mare decât în orice alt oraș italian și merită un capitol aparte. Cele mai multe fac parte din rețeaua Locali Storici d'Italia și din Asociația locală Caffè Storici e Salotti Sabaudi și speră să intre în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Sunt cafenele elegante, cu candelabre de cristal, mese de marmură și interioare prețioase, datând din sec. XVIII si XIX, care te învăluie în atmosfera și miresmele vremurilor trecute. De-a lungul timpului s-au perindat pe la mesele lor scriitori, nobili, politicieni sau alți oameni importanți, veniți să discute problemele epocii. Ia-ți deci un răgaz din vizita obiectivelor turistice torineze și oprește-te la o cafea, o gustare sau un aperitivo.
Iată doar câteva dintre cafenelele istorice din Torino.
Caffè Confetteria Al Bicerin
Caffè Confetteria Al Bicerin este cea mai veche cafenea istorică încă în funcțiune și probabil cea mai faimoasă din Torino. Este o cafenea micuță, cu mese de marmură și scaune învelite în catifea roșie, deschisă în anul 1763 în Piazza della Consolata. Se află vizavi de biserica barocă della Consolata, pe care o poți și vizita cu această ocazie (vezi și articolul 25 de lucruri pe care le poți face gratuit la Torino).
Este locul unde s-a născut băutura bicerin, o specialitate torineză prin excelență (astăzi o găsești în diferite variante pe la toate cafenelele, dar Caffè Al Bicerin deține rețeta originală).
Bicerin (care înseamnă "păhărel" în dialectul piemontez) este o băutură caldă faimoasă, pe bază de cafea, ciocolată și cremă de lapte. Ca să o savurezi așa cum se cuvine, nu trebuie amestecată, ca să nu strici echilibrul celor trei straturi, a căror combinație de gusturi va trebui să o percepi direct în gură, abia odată ce ai luat primele înghițituri.
Se spune că era băutura preferată a contelui de Cavour care, ateu fiind, aștepta familia regală ce participa la slujba de la Biserica della Consolata așezat la mesele de peste drum, în fața unui bicerin.
Într-o scrisoare către un prieten, Alexandre Dumas afirmă: "Dintre lucrurile cele mai bune și mai frumoase pe care le-am întâlnit în Torino, nu voi uita niciodată Bicerin, acea excelentă băutură pe bază de cafea, lapte și ciocolată, care era servită în toate cafenelele, la un preț destul de mic."
În romanul Cimitirul din Praga, a cărui acțiune se petrece la sfârșitul sec. al XIX-lea, scriitorul Umberto Eco îi dedică mai multe rânduri:
"[…] mă îndreptam spre Caffè Al Bicerin, aproape de Consolata, ca să iau paharul cu suport și toartă de metal, mirosind a lapte, cacao, cafea și alte arome. Încă nu știam ca despre bicerin avea să scrie și Alexandre Dumas, unul dintre eroii mei, după câțiva ani, dar în decurs de nu mai mult de două-trei escapade în locul acela magic învățasem totul despre nectarul cu pricina, care deriva din bavareisa, chiar dacă, în timp ce în bavareisa cafeaua cu lapte și ciocolata sunt amestecate și îndulcite cu sirop, în bicerin cele trei ingrediente rămân în straturi separate și foarte calde, așa încât se pot comanda în trei variante, pur e fiur, pe bază de cafea cu lapte, pur e barba, cafea și ciocolată, și 'n poc 'd tut, cu toate trei ingredientele."
Lista oaspeților celebri mai cuprinde nume precum Giacomo Puccini, Nietzche, scriitorul Italo Calvino sau, din timpurile recente, actrița americană Susan Sarandon care venea aici cu familia în anul 2006, în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino.
În afară de bicerin, la cafenea mai poți gusta ciocolată caldă sau rece, cremă zabaione, torturi, biscuiți, ceaiuri, vinuri, înghețate, lichior de cacao și chiar toast cu ciocolată.
Caffè Mulassano
Față de celelalte cafenele istorice, Caffè Mulassano este o cafenea "tânără". S-a deschis în anul 1907, în Piazza Castello și era locul de întâlnire al nobililor torinezi, dar și al actorilor de la Teatro Regio, aflat în apropiere.
În anul 1926, aici a fost preparat pentru prima dată tramezzino, deliciosul sendviș italian făcut cu pâine moale, fără coajă, care se găsește acum peste tot prin Italia și al cărui nume a fost dat de scriitorul D'Annunzio.
La Caffè Mulassano ai de ales între câteva zeci de feluri de tramezzini, cărora li se adaugă produse de patiserie, dulciuri, specialități de cafea și băuturi alcoolice (printre care Mulassano Spritz).
Locul este foarte mic la interior (doar 31 mp), iar la exterior are doar câteva mese. Așteaptă-te să stai la coadă în orele de vârf.
Caffè Confetteria Baratti & Milano
Foarte aproape de Caffè Mulassano se află un alt local istoric faimos: Caffè Baratti & Milano, fondat la Torino în anul 1858. Aici s-au produs pentru prima dată cremini, bomboanele de ciocolată în trei straturi, cu cremă la mijloc.
Din anul 1875, cafeneaua se mută în centrul orașului, la intrarea în Galleria Subalpina din Piazza Castello. Devenită furnizor al Casei Regale și reamenajată la începutul sec. al XX-lea în stil Art Nouveau, cafeneaua este astăzi printre cele mai elegante și mai luxoase din Torino. A funcționat de-a lungul timpului și ca un adevărat salon literar, trecând pe aici multe celebrități ale epocii.
Caffè Gelateria Fiorio
Aflată în centru, pe Via Po, Caffè Gelateria Fiorio a fost deschisă în anul 1780, fiind localul nobilimii de la curtea Casei de Savoia. Printre specialitățile cafenelei se numără înghețata cu gianduja.
Caffè San Carlo
Deschisă în anul 1822, Caffè San Carlo, situată în piața cu același nume, era unul dintre locurile de întâlnire a intelectualilor din perioada Risorgimento, care a stat la baza unificării Italiei.
Cafeneaua este spațioasă, cu decoruri elegante, iar seara se transformă în restaurant.
Caffè Torino
În Piazza San Carlo se află și Caffè Torino, inaugurată la începutul sec. al XX-lea. Se spune că dacă vei călca imaginea din bronz a taurului care se găsește în pavajul din fața cafenelei, vei avea noroc.
Confetteria Stratta
Tot la umbra porticurilor din Piazza San Carlo se află din anul 1836 și Confetteria Stratta.
Caffè Platti
Deschisă în anul 1875, Caffè Platti se află în apropiere de gara Porta Nuova. Au trecut și pe aici personaje faimoase, precum Luigi Einaudi (al doilea președinte al Republicii Italiene), scriitorul Cesare Pavese, editorul Giulio Einaudi, Giovanni Agnelli (unul dintre fondatorii firmei FIAT, al cărui nume îl poartă Muzeul Automobilului din Torino) sau Luigi Lavazza (nu uita că în Torino poți vizita Muzeul Lavazza).
Gelateria Pepino
Înființată în anul 1884 de napoletanul Domenico Pepino, Gelateria Pepino, situată în Piazza Carignano, este printre cele mai vechi din Europa.
Caffè Elena
Caffè Elena s-a deschis în anul 1889 în Piazza Vittorio Veneto și era unul dintre locurile pe care le frecventau Nietzsche și Cesare Pavese.
Ristotram
Pentru o experiență "altfel", poți alege să iei prânzul, cina sau apericena în unul dintre cele două tramvaie ale GTT, societatea de transport public din Torino.
Conceptul se numește Cene in movimento ("cine în mișcare"), iar evenimentele au loc în serile de vineri și sâmbătă și duminica la prânz, la bordul tramvaielor Gustotram și Ristocolor.
Il Mercato Centrale
Il Mercato Centrale ("piața centrală") se află în Piazza della Repubblica. Este un spațiu dedicat gastronomiei, care cuprinde la parter o mare zonă cu patiserii, baruri și restaurante. Mâncarea se plătește la casa fiecărui punt comercial, iar apoi te poți așeza la oricare dintre mesele dispuse peste tot în jur.
Mercato Centrale este locul ideal pentru o gustare rapidă și bună. Găsești aici produse de patiserie, cafele, vinuri, pizza, paste, lampredotto (un produs tradițional din Florența), burgeri, fritto, fripturi, mâncare gătită și multe altele.
Eataly
Eataly este templul gastronomiei italiene, iar Torino este orașul în care, în anul 2007, s-a deschis primul magazin din această rețea, în fosta fabrică de vermut Carpano, din cartierul Lingotto, lângă Fabrica Fiat.
În complexul Eataly vei găsi o piață de fructe și legume proaspete, magazine cu cele mai bune produse italiene, patiserii, cafenele, magazine de vinuri și restaurante de toate tipurile (inclusiv unul Michelin).
