Insula San Giorgio Maggiore din Veneția
Aflată vizavi de Piața San Marco din Veneția și de Palatul Dogilor și foarte aproape de Giudecca, insula San Giorgio Maggiore este una dintre cele mai accesibile insule ale lagunei venețiene. Din punct de vedere administrativ face parte chiar din Veneția, fiind considerată o parte din cartierul San Marco. În ciuda dimensiunii reduse, San Giorgio Maggiore adăpostește câteva obiective importante și, spre deosebire de surorile sale mai faimoase, Murano, Burano și Torcello, nu este sufocată de fluxul continuu de turiști, păstrând un farmec discret și misterios.
Cum ajungi pe insula San Giorgio Maggiore?
Poți ajunge ușor la San Giorgio Maggiore cu vaporetto din Veneția, folosind linia 2 a companiei ACTV, de la stația San Marco-San Zaccaria, de unde vei face doar câteva minute până pe insulă (distanța este de doar câteva sute de metri).
Dacă te găsești în alte părți ale Veneției, va trebui să iei tot vaporetto 2, dar în direcția opusă. Linia 2 trece pe la gara Santa Lucia, pe la Piazzale Roma și face mai multe opriri, inclusiv la Giudeca, înainte de a ajunge la San Giorgio Maggiore.
Prețul unei călătorii este de 9,5 EUR (biletul este valabil timp de 75 minute de la validare). Dacă vrei să vizitezi și alte insule sau să te plimbi mai mult cu vaporașul în aceeași zi, e mai convenabil să cumperi un abonament de transport Venezia Daily Pass, care costă 25 EUR.
CUMPĂRĂ BILET/CARD TRANSPORT ACTV VENEȚIA
San Giorgio Maggiore – o scurtă istorie
San Giorgio Maggiore își ia numele de la o mică biserică de lemn construită pe insulă cândva în sec. VIII-IX și închinată Sfântului Gheorghe. Pentru a o deosebi de o altă insulă care purta numele sfântului, San Giorgio in Alga (astăzi abandonată), i s-a adăugat și epitetul de "mare", iar insula a început să se numească San Giorgio Maggiore.
Insula se mai numește și Isola Memmia ("Insula Memmia"), după numele familiei nobiliare Memmo căreia îi aparținea cu secole în urmă. Prin sec. al X-lea, dogele Tribuno Memmo îi donează insula unui călugăr benedectin, care construiește lângă biserică o mânăstire.
Secolul al XVI-lea este caracterizat de o mare dezvoltare artistică și culturală. Marii arhitecți și pictori ai vremii sunt prezenți pe Insula San Giorgio Maggiore, lăsând în urmă lucrări valoroase.
După perioada de glorie a Renașterii, odată cu cucerirea Veneției de către Napoleon în anul 1797, insula este jefuită de comorile artistice (pictura "Nunta din Cana" a lui Veronese este trimisă direct la Luvru) și este transformată în cazarmă și închisoare.
San Giorgio Maggiore și-a păstrat funcția militară până în anul 1951, când fosta mânăstire a fost dată în grija Fundației Giorgio Cini, care a început lucrările de restaurare.
Aplică codul CIAO5 înainte de finalizarea rezervării pe Tiqets și vei avea o reducere de 5%.
Ce să vezi pe insula San Giorgio Maggiore?
Insula este foarte mică și vei avea nevoie de doar o oră dacă te plimbi și vizitezi Bazilica San Giorgio Maggiore sau de câteva ore dacă vizitezi și complexul mânăstirii, administrat de Fundația Giorgio Cini.
Bazilica San Giorgio Maggiore
Primul lucru pe care îl remarci atunci când te apropii de insulă este Bazilica San Giorgio Maggiore (Basilica di San Giorgio Maggiore), cu fațada sa din marmură albă și turnul care se înalță lângă cupolă. Bazilica a fost construită la sfârșitul sec. al XVI-lea, de marele arhitect Andrea Palladio din Padova, în stil renascentist.
Intrarea în biserică este gratuită, dar se plătește bilet pentru a urca în turnul-clopotniță.
În interiorul bisericii nu rata superbul cor sculptat în lemn aflat în spatele altarului principal, realizat de Gaspare Gatti și Albert Van Der Brulle.
Sculptura din bronz a altarului îl reprezintă pe Dumnezeu și pe cei patru evangheliști care sprijină globul pământesc.
Biserica adăpostește și câteva opere valoaroase, printre care se numără "Cina cea de taină" și "Strângerea manei" ale lui Tintoretto, "Fecioara cu sfinți" a lui Sebastiano Ricci, dar și ale opere ale lui Palma il Giovane și Jacopo Bassano.
În turnul clopotniță (campanila San Giorgio) se urcă cu un ascensor rapid. Turnul are înălțimea de 75m și a fost construit în anul 1791, în stilul Campanilei San Marco, pe locul unuia mai vechi. De sus poți admira una dintre cele mai frumoase panorame ale Veneției.
Bazilica San Giorgio Maggiore
Orar:
- luni-duminică: 09.00-18.00
Preț bilet:
- bazilică: gratuit
- urcare în turn: 8 EUR
Complexul monumental al fostei mânăstiri benedectine
Clădirile fostei mânăstiri benedectine, aflate lânga Bazilica San Giorgio Maggiore, sunt gestionate de Fundația Giorgio Cini (Fondazione Giorgio Cini). Fundația se ocupă de restaurarea spațiilor, organizează evenimente culturale și artistice, dar și vizite cu audioghid la complexul monumental.
Complexul monumental cuprinde claustrul lui Buora, claustrul început de Palladio și terminat de Baldassare Longhena, refectoriul lui Palladio, scara de onoare și biblioteca lui Longhena, labirintul lui Borges și pădurea cu cele zece capele construite de diferiți arhitecți pentru primul Pavilion al Vaticanului la Bienala de Arhitectură de la Veneția din anul 2018.
Deschis oficial în anul 2011, Labirintul Borges este considerat unul dintre cele mai frumoase parcuri ale Italiei. Labirintul poartă numele marelui scriitor argentinian în onoarea căruia a fost creat, la 25 de ani de la moartea sa și este inspirat de povestirea "Grădina potecilor ce se bifurcă".
Labirintul Borges este o grădină de peste 2300 mp, în care peste 3200 de arbuști de merișor (Buxus sempervirens) formează de două ori numele Borges. Văzut de sus, labirintul seamănă și cu o carte deschisă. Traseul prin labirint are circa 1 km si pe parcursul său sunt presărate obiecte simbolice prezente în operele scriitorului.
Tururile în mânăstirea San Giorgio Maggiore costă 15 EUR, 22 EUR sau 28 EUR (în funcție de ce este inclus în fiecare tur).
VEZI TURURI Mânăstirea San Giorgio Maggiore
Tot Fundația Cini gestionează și San Giorgio Café, singurul bistro de pe insulă.
