Parcul Arheologic Neapolis din Siracuza

Parcul Arheologic Neapolis, aflat la circa 2,5 km depărtare de insula Ortigia (în jur de 30 de minute de mers pe jos), se numără printre cele mai însemnate obiective turistice din Siracuza. O vizită în interiorul său înseamnă explorarea trecutului antic al uneia dintre cele mai frumoase localități ale Siciliei.

Parcul arheologic se întinde pe o suprafață de 240.000 mp și cuprinde unele dintre cele mai importante ruine grecești și romane din Italia.

Preț bilete

Prețul biletelor de intrare la Parcul Arheologic Neapolis este:

adult: 16,5 EUR
cetățeni UE 18-25 ani (până în ziua împlinirii a 25 de ani, inclusiv): 9,75 EUR
sub 18 ani: gratuit

Prețul biletelor include și accesul la expoziția "Privirea lui Igor Mitoraj: Humanitas și Physis", care prezintă mai multe sculpturi ale artistului polonez și care este organizată în Siracuza până în data de 31 octombrie 2025.

Biletele cumulative (Parcul Arheologic Neapolis + Muzeul Arheologic Paolo Orsi) au următoarele prețuri:

adult: 22 EUR
cetățeni UE 18-25 ani (până în ziua împlinirii a 25 de ani, inclusiv): 12,5 EUR
sub 18 ani: gratuit

Program

Programul de vizitare a Parcului Arheologic Neapolis din Siracuza este:

1-26 octombrie 2024: luni-duminică, 08.30-18.15
27-31 octombrie 2024: luni-duminică, 08.30-17.15
1-30 noiembrie 2024: luni-duminică, 08.30-16.45
1-31 decembrie 2024: luni-duminică, 08.30-16.45

Casa de bilete se închide cu o oră și 15 minute înainte.

Alei și trepte în interiorul Parcului Arheologic Neapolis

Sfaturi pentru vizită

Iată câteva sfaturi, care sperăm că îți vor fi de folos:

Du-te la casa de bilete pentru vizitatorii individuali (la intrarea în parc, pe stânga), nu la cea pentru grupuri, aflată în zona magazinelor de suvenire.
Dacă la fața locului vezi că este coadă mare, poți cumpăra biletele online, la același preț, de la distribuitorul oficial. Nu vei putea însă face acest lucru pentru persoanele sub 18 ani, care vor trebui să își ridice biletul gratuit de la casa de bilete, pe baza documentului justificativ (și vor trebui să stea la coadă).
Poartă pantofi comozi, căci vei avea mult de mers. Dacă vizitezi parcul în timpul verii, ia cu tine pălărie, apă și ochelari de soare.
Din păcate, în interiorul sitului arheologic nu există prea multe indicatoare sau tăblițe cu explicații. Dacă vrei să înțelegi ceva din ceea ce vezi, pregătește-te din timp cu informații, ia un audio guide (dar așteaptă-te ca punctele de pe hartă să nu coincidă cu explicațiile) sau rezervă un tur ghidat.
Dacă vrei să iei audio guide, pregătește-te să lași actul de identitate, pe care îl vei recupera la finalul vizitei.
Îți sugerăm să începi vizita cu zona carierelor (Latomie), să mergi apoi la Teatrul grec și la Altarul lui Hieron și să lași la sfârșit vizita Amfiteatrului roman.
Evită să folosești toaletele. De obicei sunt aglomerate, murdare și fără săpun sau hârtie igienică.
Fiind un sit arheologic mare, care necesită multe lucrări de întreținere, așteaptă-te să găsești unele zone în restaurare sau să nu ai acces la ele.
Ține cont de faptul că folosirea dronelor este interzisă.

Vizită la Parcul Arheologic Neapolis

Parcul arheologic cuprinde partea nordică a cartierului antic Neapolis, unul dintre cele cinci cartiere (Ortigia, Neapolis, Akradina, Tyche și Epipoli) care alcătuiau Siracuza în epoca greco-romană.

În sec. al V-lea î.Hr., Siracuza devenise capitala unui regat ce cuprindea mai multe teritorii din estul Siciliei. A fost o perioadă de bunăstare și de dezvoltare, în care au apărut noi cartiere și monumente. În centrul planului de dezvoltare a fost zona Neapolis, care nu slujea doar nevoilor de extindere cauzate de creșterea populației, ci avea și scopul de a arăta puterea Siracuzei. Pentru aceasta, au fost ridicate mai multe monumente impunătoare.

Situl arheologic poate fi împărțit în două: spre nord este zona carierelor de piatră (Latomie), folosite atât pentru extragerea calcarului, cât și pe post de închisoare, iar spre sud se dezvoltă zona monumentelor.

Latomia del Paradiso

Latomia del Paradiso este o carieră, folosită în antichitate pentru exploatarea calcarului. Își ia numele ("Cariera Paradisului") de la bogata vegetație din jur, dominată de chiparoși, palmieri, lâmâi și portocali, rodii, ficuși, cedri, măslini și cactuși. Valea în care se află este de fapt una artificială, săpată prin forța brațelor miilor de prizonieri care au fost transformați în sclavi. Cariera le-a servit drept închisoare. Se spune că ar fi murit aici, în anul 413 î.Hr., 7000 de prizonieri atenieni.

În enormele stânci din această parte a parcului arheologic se deschid mai multe grote, și acestea săpate de oameni. Printre ele se numără cele numite "Urechea lui Dionisios", "Grota Frânghierilor" sau "Grota Salpetrului".

Orecchio di Dionisio

Orecchio di Dionisio ("Urechea lui Dionisios") se află la un capăt al carierei. Este o grotă cu înălțimea de circa 23m și adâncimea de 60m, a cărei formă ca litera "S", amintește de cea a pavilionului unui urechi. Are o acustică specială, motiv pentru care a mai fost poreclită și la grotta che parla ("grota care vorbește").

Ciudatul nume i-a fost dat în anul 1608, de faimosul pictor Caravaggio. Acesta a povestit legenda conform căreia tiranul Dionisios, stăpânitorul Siracuzei, cunoscând foarte bine proprietățile acustice ale grotei, obișnuia să închidă în interior prizonierii. O mică deschidere în stâncă îi permitea să tragă cu urechea la comploturile acestora, descoperindu-i astfel și condamnându-i la moarte pe cei care îi amenințau domnia.

În partea de sus a grotei se află o deschizătură.

Orecchio di Dionisio are înălțimea de circa 23m.

Grotta dei Cordari

Grotta dei Cordari este o altă grotă săpată în Latomia del Paradiso în perioada grecească. Este alcătuită din mai multe săli, cu pereți în nuanțe policrome. Numele se traduce prin "Grota Frânghierilor". Pentru mult timp, din sec. al XVII-lea și până în anul 1984, a fost folosită ca loc de muncă de către cei care făceau frânghii. Umiditatea din peșteră conferea rezistență și elasticitate, iar cânepa nu se mai rupea atunci când era răsucită.

Grotta del Salnitro

Numele de Grotta del Salnitro ("Grota Salpetrului") derivă de la prelucrarea salpetrului, un depozit de săruri minerale care se afla pe pereții umedi ai grotei.

Stâlpii din piatră au fost lăsați special, pentru a susține boltele.

Pereții sunt colorați în diferite nuanțe.

Mormântul lui Arhimede

Într-o zonă mai îndepărtată, lângă alte cariere (Latomie dell'Intagliatella și Latomie di Santa Venera), se află mai multe camere funerare săpate în stâncă. Una dintre ele, care are deasupra un timpan triunghiular, a fost numită Tomba di Archimede ("Mormântul lui Arhimede"). În ciuda numelui, acesta nu este locul de veci al marelui învățat născut în Siracuza. Săpăturile arheologice care au avut loc în sec. al XX-lea au indicat faptul că mormântul este mai târziu și datează din epoca romană.

Zona aceasta nu este tot timpul deschisă, dar se poate vedea din exteriorul parcului arheologic, urcând un pic pe strada care trece prin fața intrării (Viale Teracati).

Locul în care se află adevăratul mormânt al lui Arhimede nu a fost încă descoperit și momentan este doar subiectul unor ipoteze. La câteva minute însă de Parcul Arheologic Neapolis se află Tecnoparco Archimede, unde poți vedea reconstrucțiile unora dintre invențiile faimosului învățat.

Teatrul grec

Teatrul Grec (Teatro Greco) este principalul monument din Parcul Arheologic Neapolis. A fost realizat în sec. al V-lea î.Hr., din ordinul tiranului Gelon, de către celebrul arhitect Damokopos. Este cel mai vechi teatru antic din Sicilia (al doilea ca vechime este Teatrul antic din Taormina) și cel mai complet care s-a păstrat până astăzi. În anul 476 î.Hr., pe scena sa s-au jucat piesele lui Eschil.

Aspectul actual datează din sec. al III-lea î.Hr., când teatrul a fost refăcut, în timpul domniei lui Hieron al II-lea. Auditoriul (cavea), săpat în piatra dealului Temenite, avea un diametru de 138,6m, 67 de rânduri de trepte și o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri, fiind unul dintre cele mai mari din Grecia Antică.

Parcurgând drumul care urcă pe colină, vei ajunge în partea de sus a teatrului, de unde ți se va înfățișa o frumoasă panoramă asupra mării. Casa aflată înspre partea stângă este o moară din sec. al XVIII-lea.

De deasupra Teatrului grec poți admira golful Siracuzei.

Deasupra teatrului se află clădirea unei mori din sec. al XVIII-lea.

Tot aici se află și Grotta del Ninfeo ("Grota Fântânii"). Este o fântână monumentală, în care se vărsa apa provenită dintr-un mare apeduct și care făcea parte din complexul Mouseion, sediul breslei actorilor. Nișele săpate în piatră din jur sunt din epoca creștină și erau destinate mormintelor.

Grotele din jur erau locuri de morminte.

În timpul primăverii și al verii, în Teatrul Grec sunt puse în scenă spectacole clasice de tragedie sau comedie greacă. Din păcate, acest lucru duce la acoperirea monumentului cu o structură din lemn, iar vizitatorii nu mai pot vedea părțile originale. Dacă ești interesat să asiști la un astfel de spectacol, poți cumpăra biletele de pe site-ul Fundației INDA (Istituto Nazionale Dramma Antico), care le organizează.

Via dei Sepolcri

În apropiere se găsește Via dei Sepolcri ("Strada Mormintelor"). Este o stradă cu o lungime de circa 150m, flancată de pereți din piatră, în care sunt săpate altare votive, legate de cultul eroilor, care necesita participarea întregii comunități.

Ara di Ierone II

Ara di Ierone II se traduce prin "Altarul lui Hieron al II-lea". Este o mare platformă din calcar, construită în sec. al III-lea î.Hr., din dorința lui Hieron al II-lea, tiranul Siracuzei. Servea ca altar pentru sacrificiile publice ale orașului și era dedicat zeului Eleutherios. Cu ajutorul acestui zeu (eleutheria înseamnă "libertate" în limba greacă), poporul îl alungase din Siracuza pe tiranul Trasibul. Se spune că la ceremoniile care aveau loc în fiecare an, în amintirea acestui eveniment, pe altar erau sacrificați 450 de tauri într-o singură zi.

Structura are 198m lungime și 23m lățime, fiind cel mai mare altar cunoscut din lumea greacă. Până astăzi s-au păstrat doar baza și cele câteva trepte pe care se făcea accesul. O mare parte din altar a fost distrusă în sec. al XVI-lea, de spaniolii care au reutilizat piatra la construcția unor cetăți.

În timpul verii, altarul este folosit pentru diferite spectacole și concerte.

Amfiteatrul roman

Amfiteatrul roman, de formă ovală, este cel mai mare de acest fel din Sicilia și unul dintre cele mai mari din lume. Dimensiunile sale sunt doar un pic mai mici față de cele ale Arenei din Verona. Construit în sec. I sau II î.Hr., sub domnia lui Augustus sau a lui Septimius Severus (istoricii nu s-au pus de acord asupra acestui aspect), este cel mai "nou" monument din Parcul Arheologic Neapolis.

Din păcate, doar o mică parte din amfiteatru se mai poate vedea astăzi. Furturile de materiale de construcție din perioada secolelor XIII-XVI i-au redus mult suprafața.

Amfiteatrul era folosit pentru luptele cu gladiatori și animale sălbatice. Se păstrează încă coridoarele prin care aceștia intrau în arenă și partea de jos a gradenelor. Gradenele erau acoperite cu plăci din marmură, iar pe unele locuri se mai pot vedea numele proprietarilor.