1. Home
2. Sicilia
3. Siracuza

21 de obiective turistice de vizitat în Siracuza (inclusiv Ortigia)

Cele mai multe obiective turistice din Siracuza (Siracusa) sunt concentrate în două zone distincte: insula Ortigia (care este o parte din Siracuza și NU un oraș separat) și Parcul Arheologic Neapolis. Între ele se întinde orașul modern, din păcate nu foarte atractiv, devreme ce a fost reconstruit în urma bombardamentelor din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Din anul 2005, Siracuza a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Motivația a fost reprezentată de obiectivele ce datează din perioada greacă și romană, dar și de vestigiile rămase din epoci ulterioare, care mărturisesc istoria tulburată a Siciliei.

Poți să vizitezi Siracuza într-o singură zi, dar dacă vrei să vezi cele mai multe atracții turistice și să te bucuri pe deplin de unul dintre cele mai frumoase orașe ale Siciliei, îți recomandăm să petreci aici două zile.

Insula Ortigia

Ortigia este centrul istoric al Siracuzei, locul în care grecii și-au fondat colonia în sec. al VIII-lea î.Hr. Este o mică insulă în Marea Ionică, ce concentrează obiectivele din vechiul oraș, pe o suprafață de doar 1 km lungime și 5-600m lățime. Este legată de continent prin două mici poduri paralele, Ponte Umbertino și Ponte Santa Lucia. Ortigia este un labirint de străduțe pitorești, cu clădiri medievale, dar mai ales baroce, datorate reconstrucției de după cutremurul din anul 1693 – același cutremur care a distrus și Catania.

Dacă nu ai foarte mult timp la dispoziție, dar vrei totuși să descoperi principalele obiective, poți vizita Ortigia cu un tur ghidat, care te va purta pe la principalele puncte de interes.

Rezervă tur ghidat Ortigia

1. Statuia lui Arhimede

Chiar la intrare, între cele două poduri care leagă Ortigia de continent, pe o mică insulă, se înalță statuia lui Arhimede. Născut în Siracuza, în anul 287 î.Hr., Arhimede a fost unul dintre cei mai mari învățați ai antichității. Cea mai faimoasă descoperire a sa a fost făcută în cadă: orice corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volumului de apă dislocat.

Arhimede a murit, ucis de un soldat, în timpul asediului romanilor asupra Siracuzei, în anul 212 sau 211 î.Hr. Cu timpul, locul în care se afla mormântul său a fost uitat. Ceea ce este numit astăzi "mormântul lui Arhimede", în Parcul Arheologic Neapolis, este doar o cameră funerară ce datează dintr-o epocă mai târzie.

Statuia, înaltă de 2,6m, a fost realizată din bronz, în anul 2016, de sculptorul local Pietro Marchese și de Virginia Rossello, un arhitect din Genova. Arhimede este reprezentat în picioare, privind marea și ținând în mână o oglindă. Este o trimitere la faimosul sistem de oglinzi pe care l-a folosit pentru a focaliza lumina soarelui ca să incendieze navele romane ce amenințau Siracuza.

Postamentul pe care se află statuia, iluminat în timpul serii, simbolizează o altă invenție: celebrul joc geometric Stomachion, în care 14 părți pot fi așezate în diferite moduri, astfel încât să formeze un pătrat.

Poți admira reconstituirile invențiilor și descoperirilor lui Arhimede vizitând Tecnoparco Archimede, aflat în orașul modern.

2. Templul lui Apollo

Înaintând spre Ortigia, chiar în piața din fața podului, vei găsi ruinele Templului lui Apollo (Tempio di Apollo). Construit la începutul sec. al VI-lea î.Hr., este cel mai vechi templu doric din Sicilia și probabil primul din piatră pe care l-au construit coloniștii greci. O inscripție păstrată pe prima treaptă arată faptul că templul a fost construit de Kleomede, fiul lui Knidieias și că e dedicat zeului Apollo.

Din păcate, după cutremurul din anul 1693, care a distrus o mare parte din oraș, au rămas în picioare doar două coloane și părți din pereți. Îți poți doar imagina ce impresie trebuie să-i fi produs vizitatorului abia intrat în Ortigia vederea unui templu cu dimensiunile de 58x24 m, două rânduri de câte șase coloane monolitice pe fațadă și câte șaptesprezece coloane pe laterale.

Templul, care a funcționat în perioada greacă și în cea romană, a trecut mai târziu prin tot felul de transformări. În perioada bizantină a devenit bazilică, iar în cea arabă a fost moschee, pentru a deveni din nou, în perioada normandă, biserică creștină. De atunci datează poarta care se vede astăzi în zidul mai înălțat dinspre sud și care era intrarea în biserică.

În anul 1561, în cadrul planului lui Carol al V-lea de fortificare a Siciliei, biserica a fost demolată, iar pe ruinele templului a fost construită o cazarmă. O nouă biserică a fost ridicată în sec. al XVII-lea și apoi iar dărâmată în sec. al XVIII-lea. Abia prin anii 1940 au avut loc cercetări arheologice și au fost demolate structurile mai noi, eliberând vechile ruine antice.

Templul lui Apollo se poate vedea doar de la exterior, în mod gratuit.

3. Piața din Ortigia (Mercato di Ortigia)

În apropiere de Templul lui Apollo se află clădirea vechii piețe din Ortigia (Antico Mercato di Ortigia). A fost construită de Primărie, în perioada 1899-1900, pe locul în care se înălțau înainte zidurile spaniole ale orașului. Piața a funcționat în acest loc până prin anii 1980, iar de atunci, vechea clădire găzduiește doar târguri și evenimente. În ultima perioadă, în fața ei au început să apară tot felul de tarabe cu mărfuri de proastă calitate.

Începând cu anii 1980, activitățile comerciale au fost mutate un pic mai încolo. Dacă vrei să faci un tur prin piață înainte de a continua vizita obiectivelor turistice, îndreaptă-te spre via Emanuele deBenedictis. 

Piața din Ortigia (Mercato di Ortigia) este un loc aglomerat și colorat, în care vânzătorii își anunță în gura mare produsele, așa cum se întâmplă și în piața de pește din Catania. Intră în atmosferă, admiră fructele și legumele proaspete, diferitele specii de pește, varietatea de brânzeturi și produsele artizanale. Nu ezita să le guști – este și acest lucru o parte din experiența unei călătorii (pentru mai multe informații, vezi și articolul despre mâncarea siciliană). 

Piața din Ortigia are loc de luni până sâmbătă, de dimineață până pe la ora prânzului.

Îți recomandăm să te oprești pentru un sendviș în piață, la Caseificio Borderi, care are faima de a prepara cele mai bune sendvișuri din Ortigia, cu ingrediente proaspete și locale. Alt loc, la fel de faimos, este Salumeria Fratelli Burgio. Din magazinul lor poți cumpăra și diferite produse alimentare. 

4. Piazza Archimede

Mergând de la Templul lui Apollo pe Corso Matteoti, o stradă mărginită de magazine, vei ajunge direct în centrul Ortigiei, în Piazza Archimede. Piața a fost construită în anul 1878 și este un alt loc din Siracuza dedicat memoriei marelui învățat grec. 

În mijlocul ei poți admira Fontana di Diana (Fântâna Dianei). Deși pare mai veche, aducând oarecum aminte de stilul baroc, fântâna a fost realizată în anul 1906, de către sculptorul Giulio Moschetti. Acesta a dorit să redea legenda nimfei Aretusa, care explica prezența izvoarelor de apă dulce în Siracuza, la câțiva metri de mare. În centrul fântânii o poți vedea pe Diana (numele roman al zeiței Artemis, protectoarea Ortigiei), cu arcul și cu un câine de vânătoare. La picioarele sale se găsește nimfa Aretusa, reprezentată în momentul în care zeița o transformă într-un izvor, pentru a o salva de Alfeu, aflat în dreapta Dianei. În interiorul fântânii se află patru tritoni, reprezentați călare pe cai și pe monștri marini.

Piazza Archimede este înconjurată de palate ce datează din diferite perioade, în care astăzi își au sediul mai multe instituții. Pe latura din spatele fântânii se află Palazzo del Banco di Sicilia (Palatul Băncii Siciliei), construit în anul 1928. În dreapta sa este Palazzo Pupillo, ridicat în sec. al XVIII-lea. Urmează (pe latura opusă Palatului Băncii Siciliei) Palazzo Gargallo, construit în sec. al XVII-lea și refăcut la sfârșitul sec. al XIX-lea. Lângă el este Palazzo Lanza-Bucceri. Pe următoarea latură a pieței se află Palazzo della Banca d'Italia (Palatul Băncii Italiei), cunoscut și sub numele de Palazzo dell'Orologio (Palatul cu Ceas). A fost construit în sec. al XV-lea și refăcut mai târziu, iar ceasul de pe fațadă a fost adăugat în anul 1882.

Foarte aproape de Piazza Archimede se află Palazzo Montalto, un exemplar al stilului gotic numit "Chiaramonte". Acest stil s-a răspândit în Sicilia în timpul dominației familiei Chiaramonte și este caracterizat de prezența decorațiunilor din piatră în zigzag. Palatul a fost construit în sec. al XIV-lea, din dorința nobilei Macciotta Mergulense, așa cum indică și inscripția de deasupra portalului. În sec. al XV-lea a fost donat de către regina de Aragon familiei Montalto. În anul 1837 a fost transformat în spital pentru bolnavii de holeră, iar apoi în mânăstire a ordinului Figlie della Carità.

5. Piazza del Duomo

Nu departe, se află Piața Domului (Piazza del Duomo), inima Ortigiei. Este una dintre cele mai frumoase, mai mari și mai luminoase piețe din Sicilia, fiind mărginită de baruri, cafenele și de clădiri în stil baroc, construite din piatră de calcar. 

Pe un colț al său se înalță Palazzo Beneventano del Bosco. Construit inițial în sec. al XV-lea pentru familia Arezzo, palatul a fost cumpărat în anul 1778 de baronul Guglielmo Beneventano și renovat de arhitectul sicilian Luciano Alì, devenind cea mai reprezentativă clădire barocă din Ortigia. Pe fațada principală, deasupra balconului din centru, se află o inscripție în limba latină, ce comemorează vizita din anul 1806 a lui Ferdinand I de Bourbon, rege al celor Două Sicilii. În același palat, câțiva ani mai devreme, în anul 1798, a fost găzduit și amiralul Nelson. Deasupra, în relief, este stema familiei Beneventano. Curtea interioară este pavată cu un mozaic de pietricele albe și negre.

Pe altă latură a pieței, spre Via Minerva, se află Primăria, adăpostită în Palazzo Vermexio, numit și Palazzo del Senato. Palatul a fost construit în prima jumătate a sec. al XVII-lea, de Giovanni Vermexio, pentru a adăposti sediul Senatului orașului. Arhitectul de origine spaniolă, poreclit Lucertola ("Șopârla") și-a lăsat semnătura pe colțul din stânga al cornișei: o mică șopârlă sculptată în piatră.

În subteranele palatului, arheologul Paolo Orsi a descoperit, în anul 1910, resturile unui templu ionic din sec. al VI-lea î.Hr., dedicat zeiței Artemis, protectoarea Siracuzei. Ruinele sunt valorificate în Muzeul Artemision. Pavilionul de acces în muzeu este modern, construit pe locul în care se afla Biserica San Sebastianello, demolată în anii 1960.

Cea mai importantă clădire din piață este Domul din Siracuza (despre care poți citi mai jos). În dreapta sa se găsește Palatul Arhiepiscopal (Palazzo Arcivescovile), construit în sec. al XVII-lea. Palatul are o frumoasă terasă cu grădină și găzduiește Biblioteca Alagoniana, cu manuscrise de secol XIII. 

Pe latura opusă a pieței față de Primărie se află Biserica Santa Lucia alla Badia, dedicată sfintei care este patroana orașului Siracuza și Palazzo Borgia del Casale, ambele datând din sec. al XVIII-lea.

Tot în Piazza Duomo a fost descoperit, în anul 1869, hipogeul (Ipogeo di Piazza Duomo), alcătuit din mai multe galerii și pasaje subterane care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au servit drept adăpost anti-aerian.

6. Domul din Siracuza

Domul din Siracuza este alcătuit din straturi suprapuse de istorie. Cercetările arheologice au arătat că în acest loc a existat un templu ridicat de siculi (populația care se afla în estul Siciliei înainte de venirea grecilor). Peste el, grecii au construit, în sec. al V-lea î.Hr., (cam în aceeași perioadă în care se ridica și Templul Concordiei din Agrigento), un templu dedicat zeiței Atena (devenită Minerva în epoca romană), pentru a sărbători victoria Siracuzei asupra Cartaginei. Mult mai târziu, în sec. al VII-lea d.Hr., deasupra templului a fost construit Domul, catedrala creștină din Siracuza, dedicată nașterii Fecioarei (Cattedrale della Natavità di Maria Santissima). După cucerirea arabă din anul 878, catedrala a fost transformată în moschee. Și-a reluat rolul de biserică creștină în anul 1093, odată cu venirea normanzilor.

Înainte de a intra în biserică, privește un pic Domul din exterior. Dacă te uiți dinspre Via Minerva, vei remarca cu siguranță enormele coloane grecești ce au aparținut cândva Templului Atenei, încorporate în biserica actuală. 

Fațada, distrusă de cutremurul din anul 1693, a fost reconstruită în prima jumătate a sec. al XVIII-lea, în stil baroc și rococò, de către arhitectul Andrea Palma. Statuile care o împodobesc datează din aceeași perioadă și au fost realizate de Ignazio Marabitti (sculptor care a lucrat și pentru Catedrala din Monreale). Statuile care încadrează treptele de acces spre catedrală îi reprezintă pe Sf. Petru (în stânga) și pe Sf. Paul (dreapta). Sus, deasupra coloanelor, se înalță statuile Sf. Marciano (stânga) și Lucia (dreapta), cei doi martiri ai Siracuzei. Între ele, într-o nișă, este o statuie a Fecioarei Maria.

După ce urci scările, vei ajunge în vestibulul Domului. Înainte de a păși înăuntru, observă portalul central, încadrat de două coloane răsucite, bogat decorate cu ciorchini de struguri.

Interiorul este sobru, împărțit în trei nave de două rânduri de coloane masive din piatră. De arcadele dintre coloane sunt atârnate candelabre din fier forjat, opera meșterului Alessandro Mazzucotelli, originar din Lombardia.

Ridică-ți privirea spre tavan – este din lemn și datează din sec. al XVI-lea. În sec. al XVII-lea au fost adăugate stemele famiilor nobile din Siracuza. Sub ferestrele din partea de sus, pe ambele laturi ale navei centrale, poți citi o inscripție în latină: Ecclesia Syracusana, prima divi Petri filia et prima post Antiochenam Christo dicata ("Biserica din Siracuza este prima fiică a Sfântului Petru și a doua după biserica din Antiohia dedicată lui Hristos"). Sunt cuvintele Papei Leon al X-lea, care în anul 1517 a recunoscut biserica din Siracuza drept prima biserică din Occident.

În nava stângă se găsesc, așezate pe piedestaluri, trei statui din sec. al XV-lea și al XVI-lea: Sf. Caterina de Alexandria, Sf. Lucia și Fecioara Maria. La capătul navei se află Capela Madonna della Neve ("Madona Zăpezii"), cu o statuie a Fecioarei, realizată în anul 1512, de Antonello Gagini.

În nava dreaptă se deschid mai multe capele. În prima, numită Battistero ("Baptisteriul"), aflată chiar în dreapta intrării în biserică, se află o cădelniță din marmură alcătuită dintr-un vas de epocă elenistică (sec. IV-III î.Hr.), susținut de șapte lei de bronz ce datează din sec. al XIII-lea.

Urmează, în ordine, Capela Sfintei Lucia și Capela Sf. Sacrament și, în capătul navei, Capela Crucifixului.

7. Fântâna Aretusa

Fonte Aretusa este cea mai celebră fântână din Ortigia. Este de fapt o oglindă de apă înconjurată de un bazin semicircular, a cărei sursă este un izvor de apă dulce, aflat lângă mare. În apă înoată pești și cresc în mod natural o mulțime de plante de papirus egiptean. Prezența surselor de apă dulce a fost unul dintre avantajele care au dus la locuirea Ortigiei încă din timpuri străvechi.

Conform legendei, acest izvor ar fi chiar Aretusa, una dintre nimfele preferate ale lui Artemis. Fugind de zeul Alfeu, care se îndrăgostise nebunește de ea, Aretusa a ajuns în Siracuza. Acolo a cerut ajutorul zeiței, care a transformat-o într-un izvor. La rândul său, Alfeu s-a transformat în râu și a străbătut Marea Ionică, pentru a se uni cu apele celei pe care o iubea. În antichitate se spunea că dacă arunci o cupă în râul Alfeu, în Grecia, aceasta va ieși la suprafață în apele mării lângă Siracuza. Legenda simbolizează și legăturile Siracuzei cu Grecia, de unde au venit primii coloniști ai locului.

Lângă fântână, în partea dreaptă jos, cum te uiți spre mare, se găsește și un mic parc (Giardino Aretusa), cu ficuși de dimensiuni impresionante.

8. Lungomare Alfeo

De la Fonte Aretusa începe Lungomare Alfeo, una dintre cele mai frumoase promenade din Ortigia. În timpul serii, lumea iese la plimbare sau se așază la baruri pentru a savura un aperitivo și pentru a se bucura de vederea apusului. 

9. Castelul Maniace

Castelul Maniace (Castello Maniace) se înalță în cel mai sudic capăt al insulei Ortigia. A fost ridicat în sec. al XIII-lea, din dorința împăratului Frederic al II-lea, pentru a proteja orașul Siracuza. Poziția sa era perfectă pentru a urmări mișcările care aveau loc pe mare. Castelul a fost ridicat în doar 8 ani, între 1232 și 1240. A luat numele generalului bizantin Giorgio Maniace, care în anul 1038 a recucerit Siracuza din mâinile arabilor. În acest castel, Frederic al II-lea a semnat decretul prin care se înființa Universitatea din Napoli. De-a lungul timpului, aici au fost primiți regi, regine și alte personaje importante. Începând cu sec. al XVI-lea, castelul capătă tot mai mult un rol militar.

Castelul se poate vizita, iar biletele se cumpără la fața locului (de obicei nu este coadă). Dacă preferi, le poți cumpăra și online, de la distribuitorul oficial.

10. Galeria Palazzo Bellomo

Dacă ești iubitor de artă, vizitează Galeria Palazzo Bellomo, găzduită într-un frumos palat de secol XVIII, al cărui nucleu datează din sec. al XIII-lea. 

Galeria cuprinde lucrări ce acoperă în timp aproape 1000 de ani – de la epoca bizantină până în sec. al XVIII-lea, cele mai multe provenind din biserici și mânăstiri. Cea mai faimoasă operă expusă în muzeu este "Buna Vestire" a pictorului Antonello da Messina.

Biletele se pot cumpăra la fața locului sau online.

11. Lungomare d'Ortigia și Lungomare di Levante

Pe latura opusă față de Lungomare Alfeo se află o altă promenadă frumoasă: Lungomare d'Ortigia. De-a lungul său vei întâlni trepte ce coboară spre mare, către plaja Cala Rossa.

Înaintând spre capătul dinspre continent, vei ajunge în curând la Lungomare di Levante. Și aici sunt ascunse mici plaje pietroase.

12. Muzeul Papirusului

Poate ți se pare ciudat, dar în Ortigia se află un Muzeu al Papirusului. Prezența sa nu este întâmplătoare, fiind legată de existența în Siracuza, pe râul Ciane, a singurului loc din Europa în care papirusul crește în mod natural. Datorită acestuia, hârtia de papirus a început din nou să se producă în oraș, la sfârșitul sec. al XVIII-lea.

Muzeul Papirusului (Museo del Papiro) a fost fondat de Corrado Basile și Anna di Natale în anul 1987, în spațiile unei foste mânăstiri. Astăzi, muzee din toată lumea le încredințează specialiștilor papirusuri pentru restaurare.

13. Muzeul Archimede e Leonardo

Tot într-o fostă mânăstire din sec. al XIX-lea este găzduit și Muzeul Archimede e Leonardo (Arhimede și Leonardo). Muzeul expune 60 de modele interactive, făcute manual, din lemn de cedru, ale operelor celor doi mari inventatori. Modelele au fost realizate cu ajutorul consultanței științifice oferite de grupul Artesmechanicae din Florența. 

14. Muzeul Marionetelor (Museo dei Pupi)

Teatrul de marionete este o tradiție care a apărut în Sicilia la începutul sec. al XIX-lea și care astăzi este înscrisă în Patrimoniul Imaterial UNESCO. La Siracuza, în Ortigia, s-a înființat micul Museo Aretuseo dei Pupi, primul din Italia cu această tematică. De câteva ori pe săptămână sunt organizate și spectacole de teatru de păpuși.

15. Porta Marina

Porta Marina a fost construită în sec. al XVI-lea, în perioada spaniolă, peste resturile unei porți antice grecești. Este singura care s-a mai păstrat dintre porțile orașului și permitea accesul dinspre port către cetatea fortificată. Deasupra arcadei, într-un cadru frumos împodobit cu decorații sculptate, se găsea cândva o stemă.

16. Cartierul Giudecca și băile evreiești

Giudecca este fostul cartier evreiesc al Ortigiei, delimitat de Via della Giudecca, Via della Maestranza, Via Alagona și Via Larga.

În subteranele Hotelului Alla Giudecca, la 18m sub pământ, se păstrează fostele băi evreiești miqweh, folosite pentru purificarea de păcate. Datează probabil din sec. al VI-lea și sunt printre cele mai vechi și mai bine păstrate din Europa.

17. Parcul Arheologic Neapolis

Parcul Arheologic Neapolis, aflat la circa 2,5 km de Ortigia, este unul dintre cele mai importante situri arheologice din lume. Cuprinde monumentele grecești și romane aflate în partea nordică a vechiului cartier Neapolis (care, alături de Ortigia, era unul dintre cele cinci cartiere ale orașului). Nu rata Latomie del Paradiso, vechile cariere de calcar înconjurate de vegetație luxuriantă, în care se deschid grote precum Orecchio di Dionisio (ale cărei proprietăți acustice erau folosite de tiranul Siracuzei pentru a-și spiona sclavii, cel puțin așa spune legenda), Grotta dei Cordari (în care s-au făcut frânghii până prin anul 1984, umiditatea din peșteră ajutând la elasticitate) sau Grotta del Salnitro (cu depuneri de salpetru pe pereți). Teatrul grec, construit în sec. al V-lea î.Hr., este cel mai vechi teatru antic din Sicilia (pe locul al doilea se află Teatrul antic din Taormina). 

18. Muzeul Arheologic Paolo Orsi

La 10 minute de mers pe jos de Parcul Arheologic Neapolis se găsește Muzeul Arheologic Paolo Orsi. Colecția sa prezintă istoria Siciliei orientale, cu accent pe istoria Siracuzei și a obiectelor descoperite în timpul săpăturilor arheologice.

Biletele se pot cumpăra la fața locului sau online.

19. Sanctuarul Madonna delle Lacrime

La câteva minute de Muzeul Arheologic se găsește Santuario della Madonna delle Lacrime ("Sanctuarul Fecioarei Lacrimilor"), o biserică modernă și destul de controversată. Atât de controversată, încât lucrările de construcție începute în anul 1966 au fost tergiversate până în anul 1994. Mulți au numit-o "un monstru din beton armat", în ciuda ideii arhitecților din spatele proiectului, care doreau să simbolizeze înălțarea oamenilor către Dumnezeu. Biserica a fost construită pentru a adăposti o statuie care a început în mod miraculos să lăcrimeze în anul 1953. Este cea mai mare biserică din Siracuza, putând găzdui până la 11.000 de oameni.

20. Catacombele San Giovanni

În apropiere de Muzeul Arheologic, în subteranele Bazilicii San Giovanni Evangelista ("Sf. Ioan Evanghelistul"), se află Catacombele San Giovanni (Catacombe di San Giovanni).

Catacombele San Giovanni sunt un labirint de pasaje și galerii săpate în piatră, în care se găsesc morminte și sarcofage ale primilor creștini din Siracuza. Catacombele își au originea în sec. al IV-lea, când urmau traseul unui vechi apeduct grec.

21. Bazilica Santa Lucia al Sepolcro și tabloul lui Caravaggio

Siracuza adăpostește unul dintre tablourile celebrului pictor Caravaggio: "Înmormântarea Sfintei Lucia" (Seppellimento di Santa Lucia). Pictura a fost realizată în anul 1608, special pentru Bazilica Santa Lucia al Sepolcro. Acesta este și locul în care se află în prezent opera, chiar dacă prin multe părți vei găsi indicată, în mod eronat, Biserica Santa Lucia alla Badia (cea din Piazza del Duomo din Ortigia, unde pictura s-a aflat până în anul 2020).

Deci, dacă vrei să admiri tabloul lui Caravaggio, îndreaptă-te spre Bazilica Santa Lucia al Sepolcro.

După condamnarea la moarte pe care o primise la Roma, Caravaggio s-a aflat mereu pe fugă. Din Napoli a mers în Malta, dar firea sa rebelă a făcut să nu fie ocolit de probleme nici acolo. A fost arestatat și a fugit din închisoare, refugiindu-se în Siracuza. Aici a primit de la Senatul orașului comanda de a executa un tablou de altar care să reprezinte înmormântarea Sfintei Lucia. L-a realizat în doar două luni, iar pe 13 decembrie 1608, cu ocazia sărbătorilor sfintei, tabloul era deja expus pe altar (printre fețele credincioșilor care asistă la înmormântare, pictorul și-a zugrăvit autoportretul). Caravaggio și-a continuat fuga, plecând la Messina și apoi la Palermo. A murit în 1610, în drumul spre Roma, către care plecase în urma veștii că a primit grația papei.

Sf. Lucia este protectoarea orașului Siracuza. A fost o martiră creștină care a murit în anul 304, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, la vârsta de doar 21 de ani. În fiecare an, în data de 13 decembrie, în oraș au loc mari sărbători dedicate memoriei sfintei, similare cu cele care au loc în amintirea Sfintei Agata, în Catania. În iconografia occidentală, Sf. Lucia este reprezentată de obicei ținând în mână o tavă sau o cupă în care se află ochii săi. Nu există documente care să ateste faptul că i-au fost scoși ochii dar, datorită numelui (luce înseamnă "lumină"), a fost întotdeauna considerată o protectoare a celor care au probleme cu ochii.

Deși Bazilica di Santa Lucia al Sepolcro din Siracuza este principalul loc de cult al Sfintei Lucia, moaștele sale se găsesc la Veneția, în Santuario di Lucia. După ocupația arabă, locuitorii Siracuzei au ascuns corpul sfintei în catacombele care de atunci îi poartă numele (Catacombele Santa Lucia există și astăzi în apropiere bisericii și le poți vizita). De acolo, moaștele au fost luate și duse la Constantinopol, de unde au fost luate de venețieni, ca pradă de război.