Puntea Suspinelor din Veneția
Cine n-a auzit de Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri)? Este unul dintre podurile faimoase ale Veneției și subiect de fotografie pentru mai toți cei care vizitează orașul.
Aflat foarte aproape de Piața San Marco, Podul Suspinelor leagă sălile Magistraturii din Palatul Dogilor de închisoarea Prigioni Nuove (care a funcționat până în anul 1919), trecând pe deasupra unui canal îngust, numit Rio di Palazzo.
Podul a fost construit la începutul sec. al XVII-lea, într-un decorativ stil baroc, de Antonio Contin, nepotul lui Antonio da Ponte, arhitectul care construise Podul Rialto. Stema dogelui Marino Grimani, cel care a comandat construcția, este sculptată pe fațada podului, între cele două ferestre, iar deasupra se află o reprezentare a Justiției.
Arhitectura a fost gândită de Contin astfel încât să împiedice fuga prizonierilor. Podul este acoperit și are două pasaje de trecere înguste și separate.
Numele inițial era Ponte della Presòn ("Podul Închisorii"). Denumirea de Puntea Suspinelor începe să apară abia mai târziu, în epoca romantică și se referă la suspinele condamnaților care, traversând podul dinspre tribunalul palatului către închisoare, vedeau pentru ultima dată cerul (și deci libertatea pierdută) prin micile deschizături ale ferestrelor.
Se spune că cel care i-ar fi dat acest nume podului ar fi fost poetul englez Lord Byron, care a petrecut câțiva ani la Veneția și care în poezia I stood in Venice denumește podul Bridge of Sighs ("Puntea Suspinelor"). În alte variante, cel care a rebotezat podul ar fi fost Giacomo Casanova, care s-a numărat și printre puținii prizonieri care au reușit să evadeze din teribilele închisori ale Veneției.
Legenda rămâne însă...legendă. În realitate, deținuții nu aveau cum să privească cerul sau laguna venețiană, pentru că atunci când erau duși către închisoare aveau ochii acoperiți, astfel încât să nu poată vedea căile de acces.
Cu trecerea timpului, o altă legendă i s-a adăugat locului, iar Puntea Suspinelor a devenit cunoscută și sub numele de "Podul Iubirii" (Ponte dell'Amore) sau de "Podul Îndrăgostiților" (Ponte degli Innamorati). Se spune că dacă un cuplu se sărută la apus (sau, în altă variantă, chiar în momentul în care bat clopotele de la Campanila San Marco), în timp ce trece în gondolă pe sub Puntea Suspinelor, va avea parte de dragoste eternă.
Puntea Suspinelor se poate traversa doar în cadrul vizitei la Palatul Dogilor. Vei parcurge coridorul din stânga, cu vedere spre Ponte della Canonica, pentru a ajunge în clădirea închisorilor noi (Prigioni Nuove), iar apoi te vei întoarce pe celălalt coridor, cu vedere spre Ponte della Paglia, Bazinul San Marco și insula San Giorgio Maggiore. Chiar după ce te-ai întors, de la fereastra uneia dintre sălile palatului, poți vedea Puntea Suspinelor de aproape.
Cumpără bilete Palatul Dogilor
Ca să vezi podul de la exterior, va trebui să te duci fie pe Ponte della Paglia (spre Riva degli Schiavoni), fie pe Ponte della Canonica.
În special Ponte della Paglia este plin de turiști care se înghesuie să facă o fotografie cu această atracție a Veneției. Dacă te duci acolo, observă și basorelieful "Beția lui Noe", sculptat pe colțul din stânga al Palatului Dogilor.
O variantă mai comodă (dar și mai costisitoare) de a vedea și fotografia Puntea Suspinelor este să rezervi o plimbare cu gondola pe Rio della Canonica (numit și Rio della Canonica).
