Bazilica Santo Stefano din Bologna
Bazilica di Santo Stefano, aflată în Piazza Santo Stefano, este una dintre cele mai interesante biserici și unul dintre obiectivele turistice de vizitat în Bologna.
Deși este cunoscută sub numele de Basilica di Santo Stefano, complexul cuprinde de fapt mai multe edificii religioase legate între ele. Inițial era alcătuit din șapte biserici (de aceea mai este numit și Sette chiese), însă doar patru dintre ele se mai păstrează astăzi.
Program
Programul de vizitare a Complexului Santo Stefano este următorul:
- luni: închis (este deschisă doar bazilica, nu și celelalte monumente)
- marți-vineri: 09.30-12.30, 14.30-19.00
- sâmbătă-duminică: 09.30-12.30, 14.30-19.30
Bilete de intrare
Accesul în Bazilica Santo Stefano din Bologna este gratuit.
Vizită la Bazilica Santo Stefano
Biserica Crucifixului (Chiesa del Crocifisso)
Prima biserică în care vei intra este cea care se vede din piață înspre dreapta. Poartă numele de Chiesa del Crocifisso (Biserica Crucifixului), după marele crucifix din sec. al XIV-lea care atârnă deasupra altarului.
Biserica a fost construită în sec. al VIII-lea de regele Liutprand al longobarzilor, care în anul 727 a cucerit Bologna. Se spune că pe vremuri, pe fațada sa dinspre piață, se afla o piatră neagră atât de lucioasă, încât femeile își oglindeau chipul în ea de fiecare dată când treceau pe lângă biserică. Deranjat de atâta vanitate, un călugăr a aruncat un blestem, iar piatra a încetat să mai arate frumusețea femeilor, arătând în schimb păcatele lor. De atunci și-a pierdut strălucirea, devenind opacă și a fost numită "piatra păcatelor", iar locuitorii Bolognei au început să se țină departe de ea.
Pe peretele din stânga al bisericii este așezată lucrarea il Compianto sul Cristo morto ("Plângerea lui Hristos"), ce datează din sec. al XVIII-lea. A fost realizată, conform legendei, din materialul obținut din cărțile de joc confiscate în perioada în care erau interzise jocurile de noroc.
Cripta din biserică, dedicată Sf. Ioan Botezătorul (patronul inițial al acestei biserici), datează din anul 1017 și păstrează moaștele sfinților Vitale și Agricola. Conform legendei, una dintre cele 12 coloane (numărul Apostolilor) ale criptei ar fi fost adusă de San Petronio din Țara Sfântă pentru că era exact de înălțimea lui Iisus (cica 1,70m). Accesul vizitatorilor în criptă este interzis, însă poți arunca o privire prin pereții de sticlă.
Biserica Sfântului Mormânt (Chiesa del San Sepolcro)
Urmează Chiesa del San Sepolcro (Biserica Sfântului Mormânt) – cea din mijloc atunci când privești dinspre piață, care este nucleul întregului complex. În acest loc se afla încă din sec. al II-lea d.Hr. un templu roman dedicat zeiței Isis, construit deasupra unui izvor. Atunci când a fost renovată Piazza Santo Stefano, a fost găsită o piatră pe care era inscripționat cuvântul Isidi, numele latin al zeiței. Însăși existența izvoarelor era caracteristică templelor dedicate lui Isis, izvorul având menirea să simbolizeze râul Nil. Biserica actuală mai păstrează câteva coloane romane din epoca respectivă.
Locul și-a păstrat semnificația spirituală, dar în sec. al V-lea a fost reconvertit în baptisteriu (de unde și forma octogonală) de căte San Petronio (Sf. Petroniu), episcopul care a devenit mai târziu sfântul patron al Bolognei. De acum înainte izvorul a devenit un simbol al râului Iordan, iar în Evul Mediu se credea că apele sale aveau puteri binefăcătoare. San Petronio a fost cel care a avut inițiativa construirii acestui complex, după modelul Sfântului Mormânt de la Ierusalim, unde făcuse mai multe călătorii. Aici a fost și locul în care a dorit să fie înmormântat, iar moaștele sale s-au păstrat în biserică până în anul 2000, când au fost transferate la Biserica San Petronio din Piazza Maggiore.
Deși se obișnuia ca fostele temple ale lui Isis să fie transformate în biserici dedicate Fecioarei Maria sau Sfintei Maria Magdalena, această biserică a fost închinată Sfântului Ștefan. În ciuda acestui fapt, în Evul Mediu, prostituatele din Bologna veneau aici în Duminica Paștelui să se roage Mariei Magdalena.
Biserica a purtat numele Sf. Ștefan doar în perioada secolelor V-VIII, fiind apoi redenumită Biserica Sfântului Mormânt. Astăzi nicio biserică de aici nu mai păstrează numele sfântului, însă întregul complex este cunoscut sub numele de San Stefano alle sette chiese ("Sf. Ștefan la cele șapte biserici").
Biserica a fost modificată de nenumărate ori de-a lungul timpului. În interior păstrează o copie, la scară de două ori mai mică, a Sfântului Mormânt de la Ierusalim.
Există obiceiul ca femeile însărcinate să vină și să înconjoare de 33 de ori mormântul și apoi să se roage la fresca Fecioarei însărcinate, aflată în Biserica Martiriului.
Biserica Sf. Vitale și Agricola (Chiesa dei Santi Vitale e Agricola)
Biserica dedicată sfinților Vitale și Agricola (Chiesa dei Santi Vitale e Agricola) – cea mai din stânga, cum privești dinspre piață, este considerată cea mai veche biserică din Bologna. Datează din sec. al IV-lea (cu refaceri ulterioare) și păstrează sarcofagele celor doi sfinți martirizați de împăratul Dioclețian în anul 304 (rămășițele lor au fost duse la Milano). Se păstrează de asemenea resturi ale pavimentului roman.
Pe peretele din dreapta se află o cruce care ar fi fost locul de martiriu al Sf. Agricola, dar care, în realitate, datează dintr-o epocă ulterioară.
În sec. al XV-lea, unii oameni credeau că moaștele Sf. Petru s-ar afla în această biserică. Pentru că pelerinajul (care aducea și bani) la Bazilica San Pietro din Roma era afectat, papa Bonifaciu al IX-lea a ordonat ca acoperișul să fie scos, iar biserica să fie umplută cu pământ. A rămas așa timp de 70 de ani, până când a fost restaurată la intervenția arhiepiscopului Giuliano della Rovere.
În curtea dinspre stradă se află două sarcofage medievale care au adăpostit cândva moaștele primilor doi episcopi ai Bolognei.
Curtea lui Pilat (Cortile di Pilato)
Curtea interioară în care ajungi din Biserica San Sepolcro se numește Curtea lui Pilat (Cortile di Pilato), după bazinul de piatră din centru. S-a crezut la un moment dat că ar fi chiar bazinul în care Pilat din Pont s-a spălat pe mâini după condamnarea lui Iisus. Vasul de piatră datează însă din sec. al VIII-lea și are o inscripție care menționează numele lui Liutprand, regele longobard care a cucerit Bologna.
Pe peretele drept al curții (cum vii dinspre Biserica Sf. Mormânt), se găsește o lespede de marmură pe care se află foarfeca adevărată unui croitor, amintind astfel de instrumentul său de lucru.
În apropiere, în vârful unei coloane așezate în cadrul unei ferestre, stă un cocoș de piatră din sec. al XIV-lea, care face aluzie la lepădarea lui Petru de Iisus.
Biserica Martiriului (Chiesa del Martyrium)
Biserica Martiriului (Chiesa del Martyrium) mai poartă și numele de Biserica Sf. Cruci, a Calvarului sau a Sf. Treimi. Datează cel mai probabil din sec. al V-lea și păstrează una dintre cele mai vechi reprezentări ale Nașterii lui Iisus. Statuile sunt din lemn, în mărime naturală și reprezintă Adorația Magilor. Au fost sculptate în sec. al XIII-lea și pictate în sec. al XIV-lea de pictorul bolognez Simone dei Crocifissi (același care a realizat crucifixul din prima biserică din complex).
Tot în această biserică se păstrează mai multe fresce de sec. XIV și XV, printre care și fresca Fecioarei însărcinate, la care veneau să se roage femeile din Bologna după ce înconjurau de 33 de ori mormântul din Biserica San Sepolcro.
Claustrul medieval
Claustrul medieval se dezvoltă pe două niveluri și are în mijloc o fântână din sec. al XVII-lea. Coloanele din partea superioară, cu capiteluri interesante, datează din sec. al XII-lea.
Pe pereți sunt așezate plăci cu numele locuitorilor din Bologna morți în Primul și în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Muzeul Santo Stefano
Din claustrul medieval se intră în micul muzeu, care are și un magazin unde se vând cărți, suvenire și produse făcute de călugării din diferite mânăstiri.
În muzeu sunt expuse opere de artă medievală care se găseau în trecut în cele șapte biserici. Capela Vălului (Cappella della Benda) păstrează o fâșie de pânză care ar fi fost purtată de Fecioara Maria pe frunte, în semn de doliu.