1. Home
2. Lombardia
3. Milano

Parcul Sempione din Milano

Parcul Sempione este cel mai mare parc din centrul orașului Milano. Se întinde pe o suprafață de 386.000 m², între Castelul Sforzesco și Arco della Pace. Este o întinsă zonă verde, în care poți face o plimbare relaxantă, dar este în același timp și un spațiu al artei, găzduind mai multe monumente și clădiri istorice. Tot în Parcul Sempione se află și Torre Branca ("Turnul Branca"), în care poți urca pentru a admira Milano de la înălțime.

Program

Parcul Sempione este îngrădit, iar porțile se închid în timpul serii.

Accesul în parc se face după următorul program:

• octombrie-aprilie: 06.30-21.00
• mai-septembrie: 06.30-23.30

Istoria parcului (și o legendă)

Începuturile Parcului Sempione datează din îndepărtatul secol XIV, când Gian Galeazzo Visconti a dat poruncă să se amenajeze o întinsă zonă la nord de cetate, cuprinzând o grădină decorativă și o parte cultivată.

După anul 1457, alt conducător al orașului, Francesco Sforza (cel care a început construcția castelului ce-i va lua numele – Castello Sforzesco), a extins parcul. Pe lângă câmpurile cultivate cu cereale, livezile și grădina în care a fost amenajat un lac pentru pescuit, s-a adăugat o zonă de vânătoare, de care ducele era pasionat. În parc au fost aduși iepuri, cerbi, căprioare, fazani și potârnichi, provenind din zonele înconjurătoare ale Lombardiei de azi (printre care și Lacul Como). Acest parc de vânătoare era numit barcho, iar amintirea sa se păstrează în denumirea porții Castelului Sforzesco care dă spre Piazza del Cannone și Parcul Sempione: Porta del Barcho.

La sfârșitul sec. al XV-lea, în parc aveau loc petreceri și ceremonii, iar cel care se ocupa de organizarea lor era chiar Leonardo da Vinci, chemat de Ludovico Sforza (supranumit il Moro) la curtea ducală. Leonardo a petrecut în Milano mai mulți ani, iar în oraș există două muzee dedicate lui (vezi și articolul despre muzeele Leonardo da Vinci din Milano).

Aplică codul CIAO5 înainte de finalizarea rezervării și vei avea o reducere de 5%.

Ocupația franceză și, mai târziu, cea spaniolă, au dus la abandonarea parcului. Într-o parte a acestuia, spaniolii au construit chiar fortificații. Timp de mai multe secole, vechiul parc ducal s-a transformat într-un loc în care staționau garnizoanele străine.

Salvarea a venit la sfârșitul sec. al XIX-lea, odată cu decizia milanezilor de a restaura Castelul Sforzesco. S-a hotărât atunci să fie renovată și zona în care se aflase cândva parcul ducilor de Milano. Lucrările s-au terminat în anul 1893, când arhitectul Emilio Alemagna a creat o grădină în stil englezesc, cu alei largi, pârâuri, coline și o mulțime de copaci și arbuști, amintind de natura sălbatică a zonelor rurale. I-a fost dat numele de Parcul Sempione (Parco Sempione), pentru că se afla pe traseul care ducea de la Domul din Milano, trecând pe la Arco della Pace, la Pasul Sempione (Pasul Simplon, astăzi în Elveția), care lega Milano de Franța. 

În anul 1906, Parcul Sempione a găzduit prima Expoziție Internațională din Milano. De atunci, se păstrează în parc pavilionul Acvariului, construit în stil Liberty.

În perioada 1996-2003, Parcul Sempione a fost restaurat și extins, iar astăzi poate fi inclus pe lista obiectivelor turistice din Milano.

Parcul Sempione este scena unei faimoase legende urbane – cea a femeii în negru, așa-numita Dama nera, una dintre cele mai cunoscute fantome din Milano. Se spune că în serile cețoase, când parcul este pustiu, o femeie îmbrăcată în negru, cu fața acoperită de un văl și înconjurată de parfum de violete, le apare bărbaților care se întâmplă să treacă pe acolo. Pe cărări ascunse, sunt purtați de femeia misterioasă până la o vilă. Cei care îi ridică vălul, descoperă doar un craniu cu orbitele goale și fug înspăimântați. Se zice că acești bărbați sunt blestemați să o caute încontinuu pe femeia fantomatică, cunoscând o iubire care îi va duce la nebunie și, în final, la moarte. Legenda femeii în negru a dat naștere unor povestiri și unor piese de teatru. Figura istorică care a inspirat-o poate fi Isabella da Lampugnano, condamnată în anul 1519 la moarte pe rug, pentru vrăjitorie sau contesa Bianca Maria Scapardone, decapitată în anul 1526, în curtea Castelului Sforzesco, după ce l-ar fi ucis pe unul dintre numeroșii săi amanți.

Ce poți să vezi în Parcul Sempione?

Pe lângă mulțimea de copaci, arbuști și flori, în Parcul Sempione se află mai multe clădiri și monumente istorice și artistice.

Chiar lângă parc se află Castelul Sforzesco, în interiorul căruia sunt mai multe muzee (printre ele se numără Muzeul Pietà Rondanini, cu ultima sculptură cunoscută a lui Michelangelo).

Diametral opus, în celălalt capăt al Parcului Sempione, se află Arco della Pace ("Arcul Păcii"). Construcția sa a fost începută în anul 1807, pentru a sărbători victoriile lui Napoleon, dar a fost abandonată odată cu abdicarea sa din anul 1814. În anul 1826, lucrările au fost reluate de către austrieci, care au dedicat arcul păcii din anul 1815, consfințite prin Congresul de la Viena. Monumentul a fost inaugurat în anul 1838, în prezența împăratului Ferdinand I al Austriei. În anul 1859, pe sub arc au intrat Napoleon al III-lea și Vittorio Emanuele al II-lea, victorioși în bătălia de la Magenta împotriva austriecilor.

Pe latura dinspre Gara Cadorna este Palazzo dell'Arte ("Palatul Artei"), construit în anul 1933, ca sediu permanent pentru Expozițiile internaționale de Artă Decorativă, care până atunci se țineau în Villa Reale din Monza. Palatul, exemplu de arhitectură raționalistă, este cunoscut și sub denumirea de Palazzo della Triennale, pentru că găzduiește Trienala, dar și alte evenimente care au legătură cu arta contemporană. În palat se află Muzeul de Design Italian (Museo del Design della Triennale).

În apropiere de el se înalță Turnul Branca (Torre Branca), în care te poți urca, pentru a privi de la înălțime orașul. Construit din oțel, în anul 1933, Torre Branca a fost printre primele turnuri moderne din Milano. A fost realizat în doar 2 luni și jumătate, cu ocazia celei de-a V-a Trienale. Cel care l-a proiectat a fost faimosul arhitect Giò Ponti (care, printre altele, a restaurat și Universitatea din Padova). Înălțimea turnului a fost limitată la 108,6 metri, din cauza legii date în epocă care interzicea ridicarea unor construcții mai înalte decât statuia Madonninei din vârful Domului din Milano.

Turnul a purtat inițial denumirea de Torre Littoria, iar apoi a devenit Torre del parco ("Turnul din parc"). Numele de Torre Branca și l-a luat de la faimoasa distilerie Fratelli Branca, care l-a cumpărat în anul 1990 și l-a restaurat în 2002.

Astăzi, ascensorul modern poartă în vârful turnului câte cinci persoane odată, la intervale mai mici de 1 minut.

Rezervă bilet Torre Branca

Pe latura opusă este Arena Civică din Milano, construită în anul 1807, din materialele rămase de la demolarea fortificațiilor spaniole care înconjurau Castelul Sforzesco. Stadionul, inaugurat în anul 1807, avea o capacitate de circa 30.000 de spectatori. În prima jumătate a sec. al XX-lea, a găzduit partidele de fotbal ale echipei Inter Milano, iar în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, când Stadionul San Siro era greu accesibil, a fost folosit și de AC Milan. Din anul 2001, Arena Civică poartă numele jurnalistului sportiv Gianni Brera. În prezent, este folosită pentru concerte și evenimente sportive sau culturale.

Lângă Arena Civică este Acvariul, unul dintre cele mai vechi din Europa. A fost construit în anul 1906, în stil Liberty, cu ocazia Expoziției Universale din Milano. Ornamentele care împodobesc clădirea au temă acvatică – de la statuia zeului Neptun, la cochilii și capete de hipopotam.

În anul 1973, în cadrul proiectului Contatto Arte-Città ("Contact Artă-Oraș"), realizat pentru a XV-a Trienală din Milano, au fost așezate în Parcul Sempione trei opere de artă: fântâna Bagni misteriosi ("Băi misterioase"), de Giorgio De Chirico, Accumulazione musicale ("Acumulare muzicală"), de Arman și Storia della Terra ("Istoria Pământului"), de A. Paradiso.

Fântâna Bagni misteriosi, realizată din piatră de Vicenza, este cea mai mare sculptură a lui Giorgio De Chirico (cunoscut mai mult pentru picturile sale suprarealiste). Reprezintă un bazin, în care se află doi înotători și un pește. Din anul 2010, aceștia au fost înlocuiți cu copii, iar originalele au fost duse la Museo del Novecento.

În opera Accumulazione musicale, Arman (numele sub care a rămas cunoscut artistul american Armand Fernandez) a imaginat un amfiteatru pentru o orchestră, pe ale cărui trepte sunt încastrate în beton scaune de fier cu diferite forme. Pe podiumul din față, destinat dirijorului, se recunosc formele unor instrumente muzicale.

Tot în parc, pe colina numită Monte Tordo, se află și statuia ecvestră din bronz a lui Napoleon al III-lea, realizată în anul 1886. A fost ridicată în onoarea armatei franceze, care în anul 1859 a eliberat Milano de sub ocupația austriacă. Pe basoreliefurile laterale sunt reprezentate moartea generalului Espinasse în bătălia de la Magenta și intrarea triumfală în oraș a lui Napoleon al III-lea și Vittorio Emanuele al II-lea. La baza statuii, opt coroane de laur (câte două pe fiecare latură) amintesc de comandanții francezi care și-au pierdut viața. Între ele sunt înscrise numele a 2584 de soldați căzuți în luptă.

Micul pod din fontă care traversează lacul artificial din mijlocul parcului este cunoscut astăzi sub denumirea de Ponte delle Sirenette ("Podul Micilor Sirene"), datorită sculpturilor care îl împodobesc. De fapt, podul este mai vechi decât Parcul Sempione și se numea inițial Ponte San Damiano ("Podul Sf. Damian"). Construit în anul 1842 peste canalul Naviglio di San Damiano, a fost primul pod de metal din Italia. În anul 1930, în urma acoperirii canalului, podul a fost mutat în Parcul Sempione. Astăzi, Ponte delle Sirenette este cunocut ca un loc al îndrăgostiților.

Spre centrul parcului se găsește Biblioteca, adăpostită în pavilionul construit pentru cea de-a X-a Trienală, cea din anul 1954.

Aplică codul CIAO5 înainte de finalizarea rezervării pe Tiqets și vei avea o reducere de 5%.