Vizită la "Cina cea de taină" din Milano

"Cina cea de taină" (il Cenacolo Vinciano) este cea mai faimoasă pictură a lui Leonardo da Vinci și una dintre cele mai cunoscute opere de artă din lume. În consecință, este și unul dintre cele mai vizitate (dar și mai greu de vizitat) obiective turistice din Milano. Din anul 1980, face parte din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, împreună cu complexul monahal în care se găsește.

Unde se află "Cina cea de taină"?

"Cina cea de taină" se află în refectoriul fostei mânăstiri Santa Maria delle Grazie din Milano, pictată pe un perete. Refectoriul, care era în trecut sala de mese a călugărilor dominicani, constituie astăzi Muzeul Cenacolo Vinciano. 

Încă din sec. al XIV-lea, sălile de mese ale mânăstirilor (în special în zona Toscana, de unde provenea Leonardo) erau numite cenacolo (de la cuvântul cena, care înseamnă "cină"). Din sec. al XVI-lea, termenul de cenacolo începe să fie folosit și pentru a desemna picturile ce aveau ca subiect "Cina cea de taină", cu care erau decorați în general pereții refectoriilor.

Adresa Muzeului Cenacolo Vinciano este Piazza Santa Maria delle Grazie nr. 2. Pentru a ajunge acolo, poți folosi transportul public din Milano:

• metrou linia 1 (roșie) – stația Cadorna sau Conciliazione sau linia 2 (verde) – stația Cadorna
• tramvaiul nr. 16 (Monte Velino – Stadion San Siro) – stația Santa Maria delle Grazie
• autobuzele 50 și 169 – stația Via Boccaccio

Preț bilete

Prețul biletelor pentru "Cina cea de taină" din Milano este:

• adult: 15 EUR
• pers. 18-25 ani: 2 EUR
• sub 18 ani: gratuit

În anumite zile au loc vizite ghidate, la orele 09.30, 11.30, 15.00 și 17.00, cu un cost suplimentar de 9 EUR față de prețul biletului. Durata turului ghidat este de 45 minute (15 minute în refectoriu și 30 de minute în exterior).

Cum poți lua bilete pentru "Cina cea de taină"?

"Cina cea de taină" este o pictură prețioasă și fragilă, care necesită condiții de întreținere speciale, printre care controlul calității aerului și a parametrilor de mediu. De aceea, accesul vizitatorilor este limitat (recent, numărul permis a crescut de la 35 la 40 de persoane în același interval orar) și este supus anumitor reguli.

Poți cumpăra bilete fie de pe site-ul acreditat să le vândă, fie de pe site-uri de experiențe precum Tiqets, GetYourGuide, Musement sau Viator (unde biletele de intrare sunt incluse în cadrul unor tururi ghidate).

Bilete de pe site-ul oficial

Cel mai ieftin este să rezervi bilete pentru "Cina cea de taină" direct pe site-ul acreditat să le vândă. Din păcate, având în vedere cererea enormă, aceste bilete se termină rapid.

Toate categoriile de bilete trebuie rezervate online (chiar și cele gratuite).

Biletele se pun în vânzare astfel:

• din septembrie se pot face rezervări pentru lunile noiembrie, decembrie și ianuarie
• din decembrie se pot face rezervări pentru lunile februarie, martie și aprilie
• din martie se pot face rezervări pentru lunile mai, iunie și iulie
• din iunie se pot face rezervări pentru lunile august, septembrie și octombrie

În fiecare zi de miercuri, la ora 12, se pun în vânzare bilete suplimentare pentru săptămâna care urmează.

Poți cumpăra online maxim 5 bilete, de două ori în fiecare an.

Atenție! Verifică datele de pe bilete. Odată ce le-ai cumpărat, nu vei putea modifica data și ora de intrare. Va fi posibil să schimbi doar numele, cu până la 24 de ore înainte de data vizitei. Biletele nu sunt rambursabile.

Biletele se vor lua în format fizic, în baza rezervării efectuate online, cu 30 de minute înainte de ora vizitei, de la casa de bilete aflată în stânga muzeului, la circa 10m distanță.

Bilete de pe site-uri de experiențe

O a doua variantă este să rezervi bilete pentru "Cina cea de taină" de pe site-urile de experiențe (Tiqets, GetYourGuide, Musement sau Viator). Prețurile sunt mai mari (de la 50 EUR/pers.), dar includ de obicei și un tur ghidat.

În unele cazuri, acest tur ghidat include și vizita la alte obiective, precum Biserica Santa Maria delle Grazie sau statuia Pietà Rondanini a lui Michelangelo, aflată la Castello Sforzesco, 

Zile cu intrare gratuită

În prima duminică a fiecărei luni, intrarea la "Cina cea de taină" este gratuită, dar și în acest caz biletele trebuie rezervate online. Aceste bilete se pun în vânzare în miercurea de dinainte, la ora 12.00, iar modificarea ulterioară a numelor nu este posibilă.

În zilele cu intrare gratuită nu este permis accesul grupurilor și nu se organizează vizite ghidate.

Sfaturi pentru vizită

Pentru ca vizita la "Cina cea de taină" să decurgă fără probleme, este bine să ții cont de următoarele lucruri:

• Prezintă-te cu minim 30 de minute înainte de ora vizitei la casa de bilete, aflată în stânga muzeului. Este locul de unde îți vei ridica biletul de intrare, în baza rezervării făcute, a dovezii plății și a eventualelor documente justificative, în cazul biletelor gratuite. Dacă nu vei fi acolo cu 30 de minute înainte, riști să pierzi dreptul de a intra (și banii plătiți pe bilet).
• Nu uita actul de identitate! Biletele sunt nominale, așa că va trebui să îl prezinți la casă.
• Nu veni la muzeu cu bagaje mari! Intrarea cu acestea nu este permisă, iar numărul locurilor disponibile în garderoba muzeului este limitat.
• Este interzisă intrarea în muzeu cu mâncare și băutură.
•  Înainte de vizită, descarcă aplicația realizată de muzeu pentru Android sau IOS.
• Timpul pe care îl poți petrece în interiorul încăperii în care se află "Cina cea de taină" este limitat la 15 minute.

Program de vizitare

"Cina cea de taină" din Milano se poate vizita în timpul următorului program:

• luni: închis
• marți-duminică: 08.15-19.00
• 25 decembrie: închis
• 1 ianuarie: închis

Ultima intrare se face la ora 18.45.

Programul casei de bilete este 08.00-18.45.

Vizită la "Cina cea de taină"

"Cina cea de taină" ocupă întregul perete de nord al refectoriului fostei mânăstiri Santa Maria delle Grazie, întinzându-se pe aproape 9 metri lungime și circa 5 metri lățime.

Pictura i-a fost comandată lui Leonardo da Vinci de către Ludovico Sforza. Ducele orașului Milano dorea să facă din mânăstirea dominicană un mausoleu al familiei sale. Venit din Florența (poți vedea câteva dintre picturile sale la Galeriile Uffizi), Leonardo se afla deja de mai mulți ani la curtea sa și era unul dintre cei mai în vogă artiști ai momentului și omul potrivit pentru a realiza decorațiile refectoriului mânăstirii.

Leonardo a lucrat la "Cina cea de taină" timp de peste 4 ani, între 1494 și 1498. Nu a folosit tehnica tradițională a frescei, în care pigmenții se fixau în tencuiala umedă, ci a pictat a secco, pe tencuiala uscată, folosind o tehnică prin care pigmenții rămâneau la suprafața peretelui. Acest lucru i-a permis să lucreze mai lent și să aducă modificări picturii, dar a generat o grămadă de probleme ulterioare. Pictura a fost afectată de umezeală și de intemperii și începuse deja să se deterioreze la doar câțiva ani de la terminare.

"Cina cea de taină" a avut parte de tot felul de aventuri. Încă din sec. al XVIII-lea a fost supusă unor încercări de restaurare mai mult sau mai puțin reușite. Se spune că la un moment dat ar fi fost spălată sau văruită de călugări. În timpul invaziei lui Napoleon, trupele care se aflau în mânăstire au folosit zidul pentru a trage la țintă, iar în anul 1943, în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, a fost la un pas de distrugere, atunci când bolta și un perete al refectoriului s-au prăbușit. Au urmat mai multe campanii de restaurare, întinse pe parcursul câtorva zeci de ani și însoțite de o monitorizare atentă a mediului, astfel încât pictura să poată fi expusă publicului.

În "Cina cea de taină", Leonardo da Vinci prezintă chiar momentul în care Iisus dezvăluie că unul dintre apostoli îl va trăda. 

Scena se desfășoară într-o încăpere cu tavan casetat și pereți decorați cu tapiserii. Cele trei ferestre din spate dezvăluie un peisaj colinar. Pe masa lungă, acoperită cu o pânză albă, stau farfurii cu pește, chifle și pahare cu vin roșu. 

Iisus ocupă o poziție centrală, iar cei 12 apostoli sunt reprezentați de-o parte și de alta a sa, în grupuri de câte trei. De la stânga spre dreapta, îi vedem pe:

• Bartolomeu, Iacob cel tânăr și Andrei, care își ridică palmele;
• Iuda, ținând punga cu bani și Petru, cu un cuțit în mână, aplecându-se către Ioan, aflat lângă Iisus;
• Iacob, cu brațele deschise, Toma, ridicând degetul arătător și Filip, în picioare, cu mâinile pe piept;
• Matei, cu fața întoarsă, dar cu brațele spre Iisus și Iuda Tadeul, care discută cu Simon Zilotul.

Cele trei lunete de deasupra picturii sunt realizate tot de Leonardo da Vinci. Luneta centrală prezintă stema lui Ludovico Maria Sforza și a soției sale, Beatrice d'Este, iar în cele laterale sunt pictate simbolurile heraldice ale fiilor acestora. 

Pe peretele opus – cel de sud, este "Răstignirea", realizată de Giovanni Donato Montorfano, un pictor din Lombardia. Pe blocul de piatră de la baza crucii apar numele său și anul 1495. Realizată fiind prin tehnica tradițională, această lucrare a rezistat mult mai bine trecerii timpului.

În partea de jos a frescei, Leonardo pictase portretele lui Ludovico Sforza și a fiului cel mare, Ercole Massimiliano, spre stânga, respectiv al soției, Beatrice d'Este cu fiul Francesco, spre dreapta. Acestea nu se mai păstrează astăzi.

Curiozități despre "Cina cea de taină"

Ca orice operă faimoasă, și "Cina cea de taină" este subiectul unor curiozități:

• "Cina cea de taină" este pictura care a trecut probabil prin cele mai multe restaurări de-a lungul timpului. Ultima restaurare a durat peste 22 de ani (din 1977 până în 1999).
• Pentru a picta masa la care stau Iisus și apostolii, Leonardo a folosit drept model chiar masa care era folosită de călugări, din refectoriul mânăstirii.
• După unele teorii, mâna care ține cuțitul nu i-ar aparține apostolului Petru, ci lui Iuda, însă succesiunea de restaurări suferite de pictură a făcut ca acest lucru să fie greu de verificat.
• Se spune că Iuda Tadeul (penultimul apostol din dreapta) nu ar fi altul decât Leonardo da Vinci însuși.
• Niciun personaj din pictură nu are aureolă, pentru că toți sunt reprezentați pe când erau încă în viață.
• Toate fețele sunt iluminate, mai puțin cea a lui Iuda, care rămâne în umbră.
• Felul în care Leonardo da Vinci a ales să-l reprezinte pe apostolul Ioan este foarte controversat. Personajul are trăsături atât de feminine încât unii au spus că ar fi vorba de fapt despre Maria Magdalena și nu despre Ioan. În mod tradițional însă, apostolul apare și în picturile mai vechi, medievale și renascentiste, cu trăsături adolescentine și fără barbă.
• Dacă privești spre partea de jos a picturii, vei observa că sub masă se mai văd încă picioarele personajelor. Mai puțin ale lui Iisus, căci în anul 1652, călugării dominicani au decis să mărească intrarea ce lega sala de mese cu bucătăriile, tăind peretele și distrugând acea parte a frescei unde se află acum ușa și unde erau pictate picioarele lui Hristos.
• La început de secol XVII, atunci când se credea că pictura originală se va pierde iremediabil, cardinalul Federico Borromeo a dispus executarea unei copii. Aceasta se găsește astăzi la Pinacoteca Ambrosiana (pe care o poți vizita și cu ajutorul unor bilete combinate cu Domul din Milano).
• În anul 1726, "Cina cea de taină" a fost "restaurată" de un așa-zis specialist, care le-a promis călugărilor o poțiune miraculoasă ce ar fi trebuit să îi readucă lucrării vechea strălucire. Nu numai că rezultatul a fost dezamăgitor, dar nici următorul pictor angajat pentru restaurare nu a făcut altceva decât să provoace daune operei.
• În anul 1796, în timpul ocupației franceze, un general al lui Napoleon a transformat sala de mese în grajd.