1. Home
2. Toscana
3. Volterra

15 obiective turistice de vizitat în Volterra

Ca mai toate orășelele medievale din Toscana, Volterra se află pe un vârf de deal, la altitudinea de circa 500m și este înconjurat de ziduri impunătoare. Este o localitate micuță, dar încântătoare, care stă însă în umbra mult mai faimosului orășel San Gimignano, aflat în apropiere. 

Poți ajunge ușor în Volterra cu mașina (vezi și articolul despre Rent a car în Toscana), de la Pisa (circa 1 oră și 15 minute), Siena (în circa o oră) sau Florența (1,5 ore). Centrul istoric este ZTL (zonă cu trafic limitat), deci va trebui să lași mașina într-una dintre parcările din afara zidurilor.

Pentru a vedea Volterra îți ajunge o zi, iar dacă vrei să vizitezi toate obiectivele turistice vei avea nevoie de două zile. În acest caz, poate fi o idee bună să cumperi Volterra Card, care este valabil 72h, costă 20 EUR și include intrarea la principalele locuri de interes (Palazzo dei Priori, Muzeul Etrusc, Pinacoteca, Muzeul Alabastrului, acropola etruscă și teatrul roman) - altfel, intrarea la fiecare obiectiv turistic în parte costă 10 EUR. Poți cumpăra cardul de la Centrul de Informații Turistice sau la muzeele incluse în circuit.

Volterra este renumită pentru rădăcinile etrusce și pentru exploatarea și prelucrarea alabastrului. Mai nou, a devenit cunoscută în toată lumea datorită seriei Twilight. Scriitoarea Stephenie Meyer plasează reședința familiei de vampiri Volturi în orașul Volterra. Dacă ai de gând să mergi pe urmele personajelor, ar trebui să știi că de fapt scenele din filmul Twilight: New Moon au fost filmate de fapt în orășelul Montepulciano, aflat la circa 100 km distanță. 

Nu este o idee rea nici să te cazezi în Volterra și să o folosești ca bază pentru a vizita celelalte obiective turistice din zonă. În general, prețurile sunt mai mici decât în alte locuri mai cunoscute. Printre cele mai bune hoteluri din centrul istoric se numără Etruria, Volterra In și La Locanda.

Cel mai bun mod de a-ți începe vizita în Volterra este de pe Viale dei Ponti, în apropiere de Piazza Martiri della Libertà, lângă care se găsește și parcarea subterană La Dogana (cu plată). De pe Viale dei Ponti poți admira atât panorama orașului medieval, cât și vederea către Val di Cecina. În zilele senine, cu atmosferă clară, se pot întrezări la orizont Marea Tireniană și Insula Corsica.

1. Piazza dei Priori

Piazza dei Priori este centrul orașului Volterra și una dintre cele mai frumoase piețe medievale din Toscana. Pentru a ajunge la ea vei merge maxim 10 minute, de la oricare dintre cele șapte porți de intrare în localitate.

Pe o latură a pieței se înalță Palazzo dei Priori (despre care poți citi mai jos), astăzi sediu al primăriei și spațiu de expoziții. În continuarea sa vei găsi Centrul de Informații Turistice. 

Pe latura opusă se înalță Palazzo Pretorio, rezultat al modificărilor arhitecturale survenite după cutremurul din sec. al XIX-lea. În trecut, palatul a fost reședința Căpitanului Poporului și a gărzii sale. 

Turnul care se înalță deasupra clădirii este considerat unul dintre cele mai vechi din oraș, datând din a doua jumătate a sec. al XII-lea. Se numește Torre del Podestà, dar este mai cunoscut sub numele de Torre del Porcellino ("Turnul porcușorului"). Porecla amuzantă provine de la ciudata formă din piatră așezată pe o consolă, în partea dreaptă a ultimei ferestre de sus a turnului. Unii spun că ar reprezenta de fapt un porc mistreț, iar alții că ar fi statueta unui șoarece, adică emblema familiei Topi (în traducere "șoarecii"), căreia i-ar fi aparținut palatul.

Palazzo Pretorio nu se poate vizita. În interiorul său își au sediul mai multe instituții publice, printre care și Poliția Municipală.

Palazzo Incontri, care încorporează atât structuri medievale, cât și renascentiste, a fost seminar în decursul secolului al XVIII-lea. Astăzi este sediul Casei de Economii (Cassa di Risparmio) din Volterra.

Palatul Episcopal (Palazzo Vescovile) era folosit în epoca medievală drept depozit de grâne, iar în loggia se ținea târgul. Din anul 1618 a fost transformat în reședință episcopală. Astăzi, în interiorul său se găsește Arhiva Diecezană. Până în 2017, când a fost transferat în Biserica Sant'Agostino, a adăpostit și Muzeul Diecezan de Artă Sacră.

În fiecare an, în luna august, în Piazza dei Priori are loc festivalul medieval Volterra AD 1398.

2. Palazzo dei Priori

În anul 1208, autoritățile din Volterra au hotărât ridicarea unui palat impunător, demn de a fi sediu al primăriei orașului. Construcția a fost terminată abia în anul 1257, așa cum menționează inscripția de deasupra porții de intrare. Este cel mai vechi sediu de primărie din Toscana.

Palazzo dei Priori își datorează numele (pe care l-a dat și pieței) faptului că a fost reședința celor 18 priori (înalți magistrați) din Volterra.

Stemele de pe fațadă sunt ale unor Căpitani ai Poporului care au condus Volterra în sec. XIV-XV. Cele din ceramică smălțuită au fost realizate în atelierul faimoșilor artiști Della Robbia. Leii de pe stâlpii laterali amintesc de dominația Florenței asupra Volterrei.

Între ferestrele de la parter este gravată unitatea de măsură a orașului medieval (în Evul Mediu, fiecare oraș își avea propriile unități de măsură), așa-numita canna volterrana.

Turnul înalt, construit în sec. al XVI-lea, a fost reconstruit în partea superioară după daunele suferite în urma cutremurului din anul 1846.

În sec. al XIX-lea, palatul a fost sediul Pinacotecii din Volterra, până când aceasta a fost mutată în clădirea în care se găsește și acum.

În palat își au sediul astăzi birourile Primăriei, însă o parte a sa se poate vizita.

Sala de la intrare, unde acum se găsește casieria și unde poți vedea steme ale priorilor, era folosită în trecut pentru diverse reuniuni. 

Urcând la primul etaj, vei admira la capătul scării fresca "Răstignirea", realizată de Pier Francesco Fiorentino în anul 1490. 

Imediat, te vei găsi în frumosa Sală a Marelui Consiliu (Sala del Maggior Consiglio), utilizată și în prezent pentru adunările Consiliului Municipal. 

Decorația sălii a fost realizată în anul 1881. Motivele florale și geometrice încadrează stemele famillilor nobile și stema orașului (crucea roșie pe fundal alb).

Din decorația inițială a sălii se păstrează doar o "Bună Vestire", pictată de Iacopo di Cione Orcagna în anul 1383. Tot aici găsește și tabloul "Nunta din Caana", de Donato Mascagni (sec. al XVI-lea).

Deasupra ușii de intrare în mica sală alăturată (Sala della Giunta) se găsesc stema orașului (un scut cu cruce roșie, pe fundal alb), stema Primăriei (grifonul roșu care învinge un dragon) și stema Poporului (un scut cu o jumătate albă și o jumătate roșie). De-o parte și de alta a ușii sunt stema familiei Medici (scutul cu șase bile) și leul Marzocco, simbolul Florenței.

Sala della Giunta era folosită pentru adunările mai restrânse sau pentru evenimente mai puțin importante. Pe peretele dinspre Sala Consiliului se află sinopiile (desenele pregătitoare) frescei lui Orcagna.

Pe pereții laterali sunt scaunele magistraților, ce datează din sec. al XVI-lea. Pe peretele din stânga intrării este fresca "Sfântul Ieronim", monocromă, atribuită lui Luca Signorelli, pictor din Cortona și realizată în anul 1491.

În aceeași sală mai poți vedea pictura "Jupiter", a lui Donato Mascagni, "Nașterea Mariei" (1741), de Gian Domenico Ferretti și "Adorarea Magilor" (1741), de Ignazio Hugford.

La etajul al doilea se găseau cândva dormitoarele priorilor, un mare salon de mese și o cameră pentru întruniri. Astăzi, spațiul este folosit pentru diverse expoziții, ca și sălile de la următorul etaj.

De la etajul al treilea, atunci când condițiile meteo o permit, poți urca în turn. Accesul este limitat la maxim 5 persoane odată și nu se face la oră fixă și la jumătăți de oră, din cauza sunetului puternic al clopotelor. 

Dacă ai ghinionul să nu găsești turnul deschis, așa cum am pățit noi după o ploaie care făcuse să se acumuleze prea multă apă, te poți oricum bucura de panorama de la ferestrele de la etajul al treilea.

3. Casele-turn Buonparenti

Plimbându-te prin Volterra, vei vedea mai multe case-turn. În perioada medievală, acestea erau locuințele celor mai bogate familii, iar scopul lor nu era doar de apărare, ci mai ales de a arăta puterea și averea, fiind un simbol al statutului social.

Foarte aproape de Piazza dei Priori, la intersecția străzilor Buonparenti și Ricciarelli, se găsesc cele mai reprezentative dintre acestea: casele-turn Buonparenti (sau Buomparenti). Turnul familiei Buonparenti și locuința fortificată a familiei Angelario sunt unite între ele printr-o arcadă, oferind una dintre cele mai caracteristice imagini ale Volterrei secolului al XIII-lea. 

4. Domul din Volterra

Dacă Piazza dei Priori este centrul puterii civile a orașului, Piazza San Giovanni, situată chiar în spatele celei dintâi, este centrul puterii religioase.

Catedrala Santa Maria Assunta (il Duomo) din Volterra se înalță pe locul în care, în sec. al IX-lea, exista o mică biserică închinată Fecioarei. În sec. al XII-lea, în urma unui cutremur, biserica a fost reconstruită și apoi mărită în sec. al XIII-lea.

Exteriorul este simplu. Iese în evidență doar portalul romanic din marmură, realizat în sec. al XIII-lea, cu material provenit de la teatrul roman.

În mod curios, turnul-clopotniță al bisericii este un pic mai departe, în colțul Pieței San Giovanni. Vechea campanilă fusese adiacentă catedralei, dar la sfârșitul sec. al XV-lea, dat fiindcă risca să se prăbușească, a fost demolată și reconstruită pe locul în care se află acum.

Interiorul, împărțit în trei nave prin 22 de coloane, este împodobit cu un somptuos tavan casetat aurit. Capelele laterale adăpostesc altare cu picturi ce datează din a doua jumătate a sec. al XVI-lea.

Basoreliefurile de pe amvon datează din sec. al XII-lea, iar ciboriul (construcția în formă de baldachin) de pe masa altarului a fost realizat de Mino da Fiesole în anul 1471.

Nu rata, în partea dreaptă a altarului, grupul statuar "Coborârea de pe cruce", o operă a sculpturii medievale, realizată din lemn pictat, în anul 1228. Cele cinci figuri, în mărime mai mare decât cea naturală, îi reprezintă pe Iisus, în momentul în care este coborât de pe cruce, Iosif din Arimateea, suit pe o scară, care îl sprijină din stânga, Nicodim spre dreapta, surprins în momentul în care a scos cu cleștele cuiul din piciorul stâng, Maria și Sf. Evanghelist Ioan, de-o parte și de alta a crucii, susținând mâinile lui Iisus.

În timpul verii, biletele pentru vizita Domului și a Baptisteriului se cumpără din Centrul Expozițional Santa Maria Maddalena - clădirea cu arcade, situată pe o latură a pieței, în care a funcționat în trecut spitalul orașului, atestat din sec. al XII-lea.

5. Baptisteriul

Vizavi de catedrală se află baptisteriul, de formă octogonală, datând din sec. al XIII-lea. Se spune că ar fi fost construit pe locul în care se înălța cândva un templu păgân, dar nu există documente care să ateste acest fapt.

Fațada este parțial placată cu o alternanță de rânduri de marmură albă și verde închis.

Interiorul este simplu. În centru este așezată o mare cristelniță, tot din marmură, realizată în anul 1759 de sculptorul Giovanni Vaccà din Carrara. Statuia îl reprezintă pe Sf. Ioan Botezătorul și datează din anul 1771.

Deasupra altarului de secol XVIII este pictura "Înălțarea lui Iisus la cer", opera lui Pomarancio din anul 1591.

Spre dreapta, lângă perete, este vechea cristelniță, opera sculptorului Andrea Sansovino din anul 1502. Pe ea sunt reprezentate botezul lui Iisus și patru virtuți – credință, dreptate, speranță, caritate.

Observă, înainte de a ieși din baptisteriu, în stânga ușii, vasul pentru apă sfințită. Este de fapt un monument funerar etrusc, din marmură, care a fost întors și scobit, dându-i-se o nouă utilizare.

6. Poarta etruscă

Volterra a fost unul dintre cele mai importante orașe-stat din antica Etruria, care se întindea pe teritoriul de astăzi al regiunilor Toscana, Lazio și Umbria. În sec. al IV-lea î.Hr., orașul a fost înconjurat cu puternice ziduri de apărare, cu lungimea de peste 7 km. În perioada medievală, centura de fortificații a fost refăcută, rămânând puține urme ale construcției etrusce. Dintre acestea, Porta all'Arco este principala mărturie a trecutului orașului.

Poarta, care în mare parte își păstrează aspectul inițial, reprezenta principala cale de acces dinspre sud. Cele trei capete sculptate care o decorează au fost probabil adăugate în perioada romană. Sunt atât de deteriorate de trecerea timpului, încât nu se poate spune cu certitudine ce reprezintă. Ipoteza cea mai probabilă este că ar fi vorba despre divinitățile protectoare ale orașului. După alte păreri, ar putea fi Jupiter și cei doi Dioscuri sau Jupiter, Iunona și Minerva.

Conform tradiției, în spațiul din interiorul acestei porți ar fi fost întemnițat tiranul Bocchino Belforti, care a încercat, în sec. al XIV-lea, să vânda Volterra celor din Pisa. După un proces scurt, acesta a fost decapitat lângă Torre del Porcellino.

De aceeași poartă este legată și o întâmplare din perioada modernă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 30 iunie 1944, naziștii au vrut să arunce în aer Porta all'Arco, pentru a împiedica tancurile aliaților să pătrundă prin ea și să elibereze orașul. Populația din Volterra s-a opus categoric și a reușit să obțină de la comandantul german promisiunea că poarta va rămâne intactă dacă locuitorii vor reuși să o astupe într-un interval de 48 de ore. Oameni de toate vârstele și din toate păturile sociale s-au mobilizat atunci și, folosind pietrele cu care era pavată strada, au astupat intrarea în nici 24 de ore, salvând astfel poarta antică. La sfârșitul războiului, guvernul italian a acordat orașului o medalie de merit.

Dacă ai ajuns la Porta all’Arco, mai urcă câțiva pași pe Via Lungo le Mura (de-a lungul zidurilor), până la punctul panoramic din Piazzetta dei Fornelli.

7. Torre Toscano

Torre Toscano ("Turnul Toscano"), aflat la intersecția dintre via Matteotti și Piazzetta San Michele, este unul dintre cele mai vechi turnuri-locuință din Volterra. Este compus de fapt din două construcții – un turn puțin mai înalt și mai vechi, a cărui datare nu a putut fi făcută cu exactitate și un turn puțin mai scund, construit în anul 1250 de Giovanni Toscano, așa cum menționează inscripția de pe fațadă. 

Giovanni Toscano era trezorierul regelui Enzo al Sardiniei – cel închis și ținut captiv până la moarte în palatul care îi poartă numele din Piazza Maggiore din Bologna.

În turn se poate urca, iar vederea de pe terasa acestuia este superbă.

Dacă ai ajuns aici, vizitează și Biserica San Michele Arcangelo, care se află chiar lângă turn. Datează din sec. al XIII-lea și se găsește pe locul fostului for roman.

8. Muzeul Etrusc Guarnacci

Muzeul etrusc din Volterra (Museo Etrusco Guarnacci) este unul dintre cele mai vechi din Europa. A fost deschis în anul 1761, atunci când nobilul Mario Guarnacci și-a donat bogata colecție arheologică și biblioteca cu peste 50.000 de volume. Este și cel de-al treilea muzeu etrusc ca importanță din Italia, după cele din Roma și Florența. 

Muzeul se află în Palatul Desideri Tangassi. Cel mai important exponat este statueta votivă Ombra della sera ("Umbra serii"), din sec. al III-lea î.Hr – o figurină lungă și subțire, din bronz, care s-a transformat în simbolul Volterrei. Numele poetic se pare că i-a fost dat de scriitorul Gabriele d'Annunzio, căruia i-a amintit de umbrele prelungi lăsate de apusul soarelui.

Un alt exponat valoros este Urna degli sposi ("Urna soților"), o sculptură ce reprezintă un cuplu de bătrâni întinși unul lângă celălalt.

9. Muzeul Alabastrului

Volterra este renumită pentru albastru, un mineral care se exploatează încă din vremea etruscilor. Magazinele din oraș sunt pline de bijuterii și suvenire din alabastru. În Piazza dei Priori, Cooperativa Artieri Alabastro expune spre vânzare obiectele realizate de artizanii locali.

În Turnul Minucci se află Muzeul Alabastrului (Ecomuseo dell'Alabastro), în care poți admira obiecte ce datează din diferite perioade – de la cea etruscă până la cea contemporană, precum și reconstituirea unui atelier de prelucrare a alabastrului.

10. Pinacoteca și Muzeul Civic

Chiar lângă Muzeul Alabastrului se găsește Pinacoteca. Își are sediul în Palazzo Minucci-Solaini, construit către sfârșitul sec. al XV-lea de arhitectul Antonio da Sangallo cel Bătrân, unicul palat din Volterra care își păstrează aproape neschimbat aspectul renascentist.

Cele mai importante picturi din Pinacotecă sunt "Coborârea de pe cruce" (1521), de Rosso Fiorentino și "Madonna cu Pruncul și sfinți", de Luca Signorelli.

11. Teatrul roman

La câteva minute de mers pe jos de Piazza dei Priori, în afara zidurilor orașului, se află ruinele teatrului roman. Teatrul a fost construit la sfârșitul primului secol î.Hr., la comanda bogatei familii Caecina, dar rămășițele sale au fost aduse la lumină abia prin anii 1950. O curiozitate: săpăturile arheologice au fost realizate și cu ajutorul unor pacienți internați la Spitalul de Psihiatrie din Volterra. 

Se estimează că teatrul avea o capacitate de circa 3500 de spectatori. Ca și Colosseumul, avea un velarium, un sistem de pânze manevrate prin sfori, folosit pentru a-l acoperi pe timp de ploaie sau soare, pentru a proteja spectatorii.

Teatrul a fost abandonat în jurul sec. al III-lea d.Hr., iar în fața sa au fost construite terme, ale căror ruine sunt încă vizibile.

Poți admira teatrul roman de sus, din punctul panoramic aflat pe Via Lungo le Mura del Mandorlo, urcând un pic spre stânga înainte să ieși prin Porta Fiorentina ("Poarta Florentină").

12. Parcul Enrico Fiumi și acropola etruscă

Resturile acropolei etrusce sunt situate în Parcul Arheologic ce poartă numele lui Enrico Fiumi, istoricul din Volterra care a descoperit și ruinele teatrului roman. Parcul (numit de localnici il castello - "castelul") este principala zonă verde a orașului, având într-o parte colina cu acropola etruscă, iar în partea opusă fortăreața construită de Medici.

Situl arheologic cuprinde atât resturi etrusce, cât și romane sau medievale. Se mai pot vedea fundațiile a două temple, datând din sec. II și respectiv III î.Hr. și rămășițele unei mari cisterne romane din sec. I d.Hr., folosită pentru colectarea apei de ploaie.

13. Muzeul Torturii

Considerat unul dintre cele mai bune muzee de acest tip din Italia, Muzeul Torturii este compus din trei mari săli care expun instrumente de tortură utilizate de-a lungul secolelor. Muzeul mai are sedii în San Gimignano, Siena, Lucca și Montepulciano.

14. Fortezza Medicea

Fortezza Medicea, imensa cetate care domină împrejurimile, a fost ridicată în cel mai înalt punct al orașului, pe o colină.

Fortăreața este alcătuită de fapt din două părți, unite prin ziduri: Rocca vecchia, construită în anul 1343 de ducele Gualtieri di Brienne, guvernator al Florenței, pe bazele unui castel de apărare mai vechi (Cassero) și Fortezza nuova sau Torre Mastio, construită de Lorenzo de Medici în anul 1474.

Fortăreața a fost ridicată la doi ani după ce Florența cucerise Volterra, în urma unui război pentru controlul minelor de alaun, un mineral folosit la prelucrarea țesăturilor. Medici a construit cetatea nu atât pentru a proteja orașul și împrejurimile, ci mai mult pentru a descuraja orice încercare a celor din Volterra de a se răzvrăti împotriva noilor stăpâni.

Încă de la început, din sec. al XV-lea, fortăreața a funcționat ca închisoare. Cea mai mare parte a sa este și astăzi penitenciar, fiind inaccesibilă publicului.

Masivul turn circular numit il Mastio (sau il Torre del Maschio), frumos exemplu de arhitectură militară renascentistă, a fost deschis pentru vizite, însă momentan este închis pentru lucrări de întreținere și nu poate fi vizitat.

15. Palazzo Viti

Palazzo Viti este o reședință istorică din Volterra, considerată a fi una dintre cele mai frumoase reședințe private din Italia.

Palatul a fost construit la sfârșitul sec. al XVI-lea, de nobilul Attilio Incontri fiind, din punct de vedere arhitectural, un exemplu al stilului de tranziție de la Renaștere la baroc.

În anul 1850, a fost cumpărat de Giuseppe Viti, un negustor de alabastru, care l-a restaurat în totalitate.

În interior, cele 12 camere păstrează mobilierul original, obiecte din alabastru, tablouri și alte obiecte de artă din sec. XV-XIX. De-a lungul timpului, Palazzo Viti a găzduit personaje celebre, iar regizorul Luchino Visconti l-a ales pentru a filma în anul 1964 câteva scene din Vaghe stelle dell'Orsa.