Vizită la Teatrul La Fenice din Veneția
Teatrul La Fenice din Veneția (Gran Teatro La Fenice) este, alături de La Scala din Milano, unul dintre cele mai elegante, importante și legendare teatre lirice nu doar din Italia, ci și din lume. Pe scena sa au fost interpretate pentru prima dată operele unor compozitori precum Giuseppe Verdi, Gioachino Rossini, Gaetano Donizetti sau Vincenzo Bellini. Clădirea teatrului se poate vizita (dar poți rezerva și bilete la spectacole) și este una dintre atracțiile turistice ale Veneției, chiar și pentru cei care nu sunt iubitori de operă.
Pentru a ajunge la teatru, care se găsește în Campo San Fantin, în cartierul (sestiere) San Marco, poți lua linia de vaporetto nr. 1 (stațiile Rialto, Sant'Angelo, San Samuele sau San Marco) sau linia nr. 2 (stațiile Rialto sau San Marco).
Bilete de vizită la Teatrul La Fenice
Prețul vizitei la Teatrul La Fenice din Veneția este:
- adult: 12 EUR
- copil sub 6 ani: gratuit
- elevi și studenți 7-26 ani: 7 EUR
- peste 65 ani: 9 EUR
În prețul biletului este inclus un audioguide, disponibil în 10 limbi. Pentru a îl primi, va trebui să lași actul de identitate, pe care îl vei recupera la finalul vizitei.
Biletele se pot cumpăra fie direct la casierie, fie online (furnizorul biletelor online este Venezia Unica, oficiul de turism al Veneției). Biletele cumpărate online sunt valabile 6 luni din momentul cumpărării. Data indicată pe ele este data de la care începe valabilitatea acestora. Atunci când cumperi biletul, va trebui să selectezi un interval orar (dimineață – 09.30-13.00 sau după-amiază 13-17.00).
Pentru biletele cumpărate online există o casă separată, unde vei arăta doar voucherul primit și ți se va scana codul.
Rezervă vizita la Teatrul La Fenice
Program
Teatrul la Fenice se poate vizita în mod normal în fiecare zi, între orele 09.30 și 18.00.
În anumite zile orarul poate varia, așa că cel mai bine este să îl verifici înainte de a-ți rezerva vizita.
Vizita Teatrului La Fenice
Numele teatrului, Fenice ("Phoenix") a fost cumva premonitoriu întrucât, de-a lungul istoriei sale, a renăscut de două ori din propria cenușă, precum pasărea mitologică.
Prima clădire a fost construită în perioada 1790-1792. La început, intrarea se făcea dinspre apă, de pe un canal a cărui construcție s-a făcut odată cu cea a teatrului, pentru ca spectatorii să poată sosi direct cu gondola. În anul 1836, teatrul a fost distrus de un incendiu, cauzat cel mai probabil de proasta funcționare a unei sobe. S-au salvat doar vestibulul și Sălile Apolloniene. Un an mai târziu, clădirea a fost refăcută, cu unele modificări, iar teatrul a fost redeschis.
Un alt incendiu a izbucnit în ziua de 29 ianuarie 1996, distrugându-l aproape în întregime. De această dată, focul a fost pus de un antreprenor și de vărul său electrician, care lucrau la întreținerea teatrului. Pentru a nu își asuma penalitățile generate de întârzierea lucrărilor, cei doi au decis să provoace un mic incendiu, care să declanșeze cazul de forță majoră. Ceea ce trebuia să fie un "mic incendiu" a scapat însă rapid de sub control, iar pompierii s-au chinuit o noapte întreagă să stingă focul. În cele din urmă, vinovații au fost identificați și condamnați la mai mulți ani de închisoare.
Teatrul a fost din nou reconstruit, sub comanda arhitectului Aldo Rossi. Deviza sa a fost cea care a marcat reconstrucția, în anul 1912, a Campanilei San Marco: dov'era e com'era ("acolo unde era și așa cum era"). După mai mulți ani de lucrări, în decembrie 2003, Teatrul La Fenice a fost redeschis publicului.
Înainte de a intra în teatru, oprește-te un pic în piațeta din față și observă fațada neoclasică. Statuile din nișele de deasupra balconului, care au deasupra lor măști de teatru, reprezintă Dansul și Muzica și au fost sculptate de Gian Battista Meduna. Deasupra ușii se află pasărea Phoenix, emblema teatrului.
Odată ce ai intrat, te vei găsi printre mari coloane din marmură, stucaturi și candelabre din cristal.
Vizita teatrului începe cu foaierul, aflat în stânga holului de intrare. De aici, pe scara de onoare, se ajungea la Sălile Apolloniene. Foaierul este singura parte care păstrează mai multe elemente originale, supraviețuind ambelor incendii.
Urcând la primul etaj, vei ajunge la somptuoasa sală de spectacole, decorată cu stucaturi, panouri pictate și ornamente aurite. De jur-împrejurul scenei sunt cinci rânduri cu 174 de loje. Inițial, interiorul lojelor era bej, culoare care nici în trecut nu prea fusese pe placul spectatorilor. După refacerea teatrului, lojele au căpătat o nuanță pastelată bleu-verzui. Pardoseala, acoperită în trecut cu mochetă roșie, acum are parchet, iar fotoliile din sală sunt îmbrăcate în piele. Capacitatea totală este de 1126 locuri.
Chiar vizavi de scenă, în locul cu cea mai bună vizibilitate, se găsește loja regală. Aceasta nu a făcut parte din planurile inițiale ale teatrului, ci a fost construită abia în anul 1807, în timpul dominației franceze, special pentru Napoleon. A fost distrusă în timpul mișcărilor revoluționare din 1848, dar a fost refăcută imediat după aceea. Printre personajele importante care au urmărit de aici spectacolele Teatrului La Fenice s-au numărat Franz Joseph, împăratul Austriei și Sissi, faimoasa sa soție.
Tavanul sălii, deși este plat, îți dă iluzia unei cupole. Picturile de pe fundalul în mai multe nuanțe de albastru deschis reprezintă Aurora, Cele trei grații, Muzica și Dansul. Spre exterior, se află busturi de nereide (nimfe ale mării) și bogate decorațiuni acoperite cu foiță de aur.
Candelabrul din alamă aurită este realizat la Liverpool, după cel original din anul 1854.
Sub scenă se află spațiul pentru orchestră, al cărui nivel se înalță sau coboară în funcție de tipul de spectacol.
Pe coridor, înainte de a intra în lojă pentru a vedea sala, poți admira macheta din lemn de brad realizată în anul 1790, înainte de construcția teatrului.
În teatru se află o expoziție permanentă dedicată Mariei Callas și activității sale în Veneția.
Vizita continuă cu cele cinci Săli Apolloniene (Sale Apollinee), al căror nume provine de la faptul că erau decorate cu scene inspirate de zeul Apollo, protector al artelor și tată al Muzelor. Inițial existau doar două săli, destinate întâlnirilor membrilor înaltei societăți venețiene. În trecut, nobilii nu se duceau la Fenice doar pentru a asista la spectacole, ci și pentru a socializa, a juca cărți sau biliard sau a avea discuții despre politică sau afaceri.
După refacerea teatrului s-au adăugat trei noi încăperi, așa că astăzi Sălile Apolloniene sunt în număr de cinci: Sala Verdi, Sala Dante, Sala Grande, Sala Ammannati și Sala Rubinstein (Sinopoli).
Sala Verdi este cea mai mică dintre ele și are pereții îmbrăcați în mătase aurie. Dacă privești banda decorativă aflată imediat sub tavan, vei observa imediat elementele originale și pe cele refăcute după incendiu.
Sala Dante, în care astăzi se găsește cafeneaua teatrului, își ia numele de la frescele de pe pereți. Realizate de Giacomo Casa, prezentau scene din Divina Comedie a lui Dante Alighieri. Doar câteva fragmente au supraviețuit incendiului din anul 1996.
Urmează Sala Grande, cea mai mare și mai importantă, în care în trecut aveau loc balurile aristocrației venețiene. Spațiul din partea superioară era destinat orchestrei. Sala a fost distrusă în totalitate de foc, dar a fost refăcută după planul inițial. Pardoseala este din lemn prețios, cu motive geometrice și florale.
Ultimele două săli sunt Sala Ammannati și Sala Rubinstein (Sinopoli).
Începând din anul 2004, venirea Anului Nou se sărbătorește la Gran Teatro La Fenice cu un concert special care, pe lângă alte arii, cuprinde corul Va pensiero din opera Nabucco și Libiamo ne' lieti calici din Traviata, ambele opere ale lui Giuseppe Verdi.
Și o notă de final, în cazul în care ajungi și la Roma: orchestra Teatrului La Fenice interpretează muzica din ghidul audio oficial al Pantheonului.
