Galeriile Academiei din Veneția
Galeriile Academiei din Veneția (Gallerie dell'Accademia di Venezia) reprezintă cea mai importantă colecție de artă venețiană și una dintre cele mai importante colecții de artă din Italia. Se află în cartierul Dorsoduro, chiar lângă Podul Academiei.
Preț bilete
Prețul biletelor la Galeriile Academiei din Veneția este:
- adulți: 15 EUR
- bilet de dimineață: 10 EUR (se poate cumpăra între orele 08.15 și 9.00, cu ultima intrare cel mai târziu la ora 09.15)
- copii sub 18 ani: gratuit
- tineri 18-25 ani: 2 EUR
Biletele se pot cumpăra fie direct la casieria muzeului, fie online (caz în care va trebui să-ți creezi un cont). Biletele online pot fi cumpărate cu maxim 90 de zile înainte de data vizitei.
În cazul în care ai cumpărat bilete (în ultimele 7 zile) la Colecția Peggy Guggenheim, la expozițiile de la Palazzo Grassi – Punta de la Dogana sau la Galeria de la Palazzo Cini, atunci prețul biletului la Galeriile Academiei va fi redus la 12 EUR (acest tip de bilet se poate cumpăra doar la casă).
În prima duminică a fiecărei luni, precum și în zilele de 25 aprilie, 2 iunie și 4 noiembrie, intrarea este gratuită (nu e necesară rezervare).
Program de vizitare
Program de vizitare al Galeriilor Academiei din Veneția este:
- luni: 08.15-14.00
- marți-duminică: 08.15-19.15
Casa de bilete se închide cu o oră înainte.
Vizită la Galeriile Academiei din Veneția
Galeriile Academiei își au începuturile în anul 1750, atunci când a fost întemeiată Accademia di Pitttori e Scultori ("Academia de Pictori și Sculptori"), care își avea sediul în apropiere de Piața San Marco. Scopul inițial al Academiei era unul didactic. Cu timpul, acestuia i s-a adăugat și colecționarea operelor de artă.
Forma de plural (Galeriile Academiei) se datorează faptului că la început erau două galerii – cea de pictură și cea de sculptură.
În anul 1807, în timpul ocupației lui Napoleon, sediul a fost mutat în locul în care a rămas până astăzi și care cuprinde Scuola Grande di Santa Maria della Carità (pe unde se face intrarea), biserica cu același nume și Mânăstirea Canonicilor din Lateran.
Din anul 1822, la Galeriile Academiei se păstrează Omul Vitruvian al lui Leonardo da Vinci, însă lucrarea este foarte rar expusă din cauza riscului de deteriorare în prezența luminii.
Vizita începe de la primul etaj, unde vei ajunge urcând pe frumoasa scară construită în sec. al XVIII-lea. Aici se află 24 de săli cu opere de artă din sec. XIV-XVI. Vei coborî apoi la parter, unde sunt 13 săli, cu opere din sec. XVII-XIX.
Sala I era cândva sala capitulară (de adunări) a confraternității Scuola Grande della Carità – una dintre cele mai vechi din Veneția, întemeiată în anul 1268.
Plafonul este cel original, realizat în anii 1461-1484 de Marco Cozzi din Vicenza (panourile pictate de formă ovală au fost adăugate ulterior). Dacă te uiți cu atenție, poți observa că fețele îngerilor cu opt aripi sunt toate diferite.
Operele de de artă din această sală aparțin pictorilor venețieni din sec. al XIV-lea.
Sala II a fost amenajată la sfârșitul sec. al XIX-lea, pentru a adăposti tabloul Înălțarea Fecioarei, al lui Tițian, care astăzi se găsește în Bazilica Santa Maria de Frari, unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Veneției. În prezent, se găsesc aici opere ale Renașterii timpurii, reprezentate de pictorii venețieni Cima da Conegliano, Vittore Carpaccio, Giovanni Bellini sau Marco Basaiti.
Lucrarea "Cei 10.000 de martiri de pe Muntele Ararat", realizată de Carpaccio în anul 1515, se referă la legenda celor 10.000 de soldați romani trimiși să se lupte cu rebelii armeni și care, după convertirea la creștinism, au suferit torturile la care a fost supus Iisus.
Tabloul "Plângerea lui Iisus", realizat de Giovanni Bellini, îi prezintă, de-o parte și de alta a Mariei și a lui Iisus, pe Iosif din Arimateea și pe Maria Magdalena.
Tablourile din sala III au fost realizate în cea de-a doua jumătate a sec. al XV-lea, de Jacopo Bellini și fiii (Giovanni și Gentile), de Alvise (fiul lui Antonio Vivarini, originar din Murano) și de Vittore Carpaccio.
Sălile IV și V sunt dedicate în mare parte delicatelor Madone ale lui Giovanni Bellini.
În sala IV se află și câte o pictură a lui Hans Memling, Andrea Mantegna și Piero della Francesca.
În sala VI sunt expuse tablourile realizate pentru Sala dell'albergo de la Scuola Grande di San Marco, a căror tematică o reprezintă scenele din viața Sf. Marcu.
În mica sală VII se găsesc teribilele tablouri ale artistului flamand Hieronymus Bosch, ce au făcut parte din colecția cardinalului Domenico Grimani.
Sala VIII îi este dedicată lui Giorgione, pictor care a influențat profund arta venețiană a secolului al XV-lea, dar cuprinde și câteva opere ale lui Tițian și Sebastiano del Piombo.
În sala IX vei găsi opere ale lui Tițian, Palma il Vecchio, Rocco Marconi și Lorenzo Lotto.
Sala X este dedicată operelor lui Veronese (porecla pictorului Paolo Caliari, născut la Verona), ce provin din diferite biserici.
Lucrarea Cină în casa lui Levi trebuia inițial să se numească Cina cea de Taină. Pentru faptul că a reprezentat câinii, bufonii și soldații germani (protestanți), Veronese a trebuit însă să se prezinte în fața Inchiziției. A reușit să se salveze schimbând titlul lucrării.
Aceeași sală găzduiește și tabloul Răstignirea lui Iisus, al lui Tintoretto.
În sala XI sunt adăpostite opere ale celor mai de seamă pictori venețieni din sec. al XVI-lea: Tintoretto (numit și "pictorul Veneției", care a decorat aproape în întregime Scuola Grande di San Rocco) și Tițian.
Tițian a pictat Pietà la vârsta de peste 90 de ani. Personajul din dreapta jos, îmbrăcat într-o mantie roșie, este probabil un autoportret.
Sala XII este de fapt prima jumătate a coridorului construit de arhitectul Andrea Palladio din Padova și expune picturi de Bonifacio Veronese.
În sălile XIII și XIV, care se deschid din coridor, se află alte picturi venețiene de secol XVI, iar sala XV corespunde celei de-a doua jumătăți a coridorului palladian.
Coborând la parter, vei mai parcurge încă 13 săli, în care sunt expuse lucrările sculptorului Antonio Canova și picturi de epocă mai târzie. Printre cele mai importante lucrări se numără cele ale lui Canaletto și Tiepolo.
