Scuola Grande di San Rocco din Veneția

Scuola Grande di San Rocco, împreună cu biserica alăturată, sunt importante obiective turistice venețiene, mărturie remarcabilă a artei pictorului Jacopo Tintoretto.

Scuola Grande di San Rocco se găsește în Campo San Rocco, în cartierul (sestiere) San Polo, foarte aproape de Bazilica Santa Maria dei Frari. Poți ajunge acolo cu vaporetto (nr. 1 sau nr. 2) până la stația San Tomà.

Bilete

Biletele pentru Scuola Grande di San Rocco și pentru Biserica San Rocco (Chiesa di San Rocco) se pot cumpăra doar la fața locului.

Prețul unui bilet pentru Scuola Grande di San Rocco este:

adult: 10 EUR
copii sub 18 ani: gratuit
tineri 18-26 ani: 8 EUR
peste 65 ani: 8 EUR

Costul unui audioguide (pe telefonul mobil) este de 5 EUR.

Biletul de vizită pentru Biserica San Rocco are prețul de 2 EUR. Vizita este gratuită pentru copiii sub 18 ani (însoțiți de minim un adult).

Program

Scuola Grande di San Rocco se poate vizita în timpul următorului program:

luni-duminică: 09.30-17.30
25 decembrie: închis
1 ianuarie: închis

Casa de bilete închide la ora 17.00.

În anumite zile, Scuola Grande di San Rocco poate fi închisă, din cauza unor evenimente speciale. Poți verifica schimbările de program aici.

Programul Bisericii San Rocco este:

luni-sâmbătă: 09.30-17.30
duminică: 13.30-17.30

Ultima intrare este la ora 17.00

În zilele de Crăciun și Anul Nou, orarul bisericii este 09.30-12.30.

Vizită la Scuola Grande di San Rocco

Scuola Grande di San Rocco s-ar traduce prin "Marea Școală a Sf. Rocco". Școlile (scuole) venețiene nu erau însă instituții de învățământ, ci confraternități - organizații care reuneau membri ai burgheziei (meseriași sau comercianți, de multe ori bogați) și aveau caracter religios și caritabil. La începutul sec. al XV-lea, școlile din Veneția se împărțeau în mai multe tipuri: cele de arte și meserii, cele ale comunităților străine și cele de devoțiune, printre care așa-numitele scuole dei Battuti, care practicau autoflagelarea publică. Treptat, școlile de arte și meserii, cele de devoțiune și cele ale comunităților străine au format grupul "Școlilor mici" (Scuole piccole), iar scuole dei Battuti au format grupul "Școlilor mari" (Scuole grandi), care la sfârșitul sec. al XVI-lea erau în număr de șase. Școlile venețiene au jucat un rol foarte important în viața religioasă și caritabilă a orașului până la căderea Republicii, în anul 1797. În acel moment funcționau în Veneția peste 300 de scuole.

Școlile aveau un regulament intern, numit mariegola. Conducătorul școlii (Guardian Grande) și consilierii săi formau principalul organ de conducere (Banca), ce se schimba în fiecare an. Un alt grup de membri alcătuia Zonta, organul a cărui sarcină era de a monitoriza activitatea Băncii.

Fiecare scuola avea un sfânt patron căreia îi era dedicată, o biserică și o clădire în care se găseau Sala del Capitolo (destinată întâlnirilor membrilor) și Albergo (camera folosită pentru ședințele Băncii).

Fondată în anul 1478, Scuola Grande di San Rocco a fost cea mai importantă instituție de acest fel din Veneția. Patronul său, San Rocco (Sf. Rocco), un sfânt de origine franceză, era venerat pentru protecția împotriva bolilor contagioase, în special a ciumei, foarte răspândită în acele vremuri. În anul 1485, școala a adus moaștele sale din Germania în Veneția, în schimbul unei importante sume de bani.

La sfârșitul sec. al XV-lea, confraternitatea a ridicat biserica dedicată sfântului, în care i-a fost așezat corpul. A fost construit totodată și primul său sediu independent: mica clădire aflată în dreapta bisericii, cunoscută mai târziu sub numele de Scoletta ("școala mică"). Astăzi, în Scoletta se află Muzeul Leonardo da Vinci.

Bilete Muzeul Leonardo da Vinci

Popularitatea extraordinară a lui San Rocco printre venețieni, mai ales în contextul frecventelor epidemii de ciumă, a atras după sine și foarte multe donații, astfel încât în sec. al XVI-lea Scuola di San Rocco a devenit cea mai bogată din oraș. S-a decis deci construirea unui nou sediu, mai impunător, pe măsura importanței pe care o dobândise școala. Clădirea, ridicată începând cu anul 1517 și cunoscută astăzi ca Scuola Grande di San Rocco, este un elegant exemplu de arhitectură renascentistă venețiană.

Sediul școlii a rămas nedecorat până în anul 1564, când s-a organizat un concurs pentru pictarea sa, concurs la care au participat patru dintre cei mai importanți pictori ai Veneției, printre care și Veronese. Proba consta în decorarea tavanului camerei numită Sala dell'Albergo. Contractul a fost câștigat de Tintoretto, care a venit cu un tablou terminat (în timp ce restul artiștilor au prezentat doar schițe), pe care l-a adus în secret și l-a așezat în cameră înainte de venirea juriului. În plus, l-a oferit și cu titlu de donație. Așa a început relația lui Tintoretto cu Scuola Grande di San Rocco, relație care va fi una de lungă durată, căci pictorul va lucra timp de 25 de ani la decorarea sediului, transformându-l într-o adevărată operă de artă. În decursul acestei perioade a pictat, în schimbul unei recompense bănești nu prea importante, circa 60 de tablouri (opere importante realizate de Tintoretto poți vedea și la Galeriile Academiei din Veneția).

Scuola Grande di San Rocco este singura dintre cele câteva sute de școli venețiene care continuă să existe și astăzi (celelalte au fost desființate de Napoleon), numărând peste 300 de membri. Scopul său continuă să fie unul caritabil, la care se adaugă și conservarea imensului patrimoniu artistic pe care îl deține.

Sala Terrena

Imediat ce intri în Scuola Grande di San Rocco, te vei găsi în marele salon de la parter (Sala Terrena), împărțit în trei nave de două rânduri de coloane. Din punct de vedere cronologic, este de fapt ultima cameră pictată de Tintoretto, care a început să lucreze la ea în 1582, pe când avea peste 60 de ani.

Pe pereți, opt mari picturi (cinci în stânga și trei în dreapta) prezintă scene din Noul Testament. În "Buna Vestire" (prima din partea stângă), convențiile vremii sunt ignorate cu desăvârșire: Fecioara are mai curând o expresie surprinsă și speriată, iar detaliile prezintă o locuință sărăcăcioasă, cu scaune rupte și grămezi de lemne.

Urmează, tot pe peretele din stânga, "Adorația Magilor", "Fuga în Egipt", "Masacrul inocenților" și "Sf. Maria Magdalena".

Pe peretele din dreapta, cum mergi de la intrare spre altarul din spatele sălii (în care se țineau ocazional și ceremonii religioase), sunt "Înălțarea Fecioarei", "Prezentarea la templu" și "Sf. Maria Egipteanca".

Scalone

Scara monumentală care conduce la etajul de sus este numită Scalone și este și ea împodobită cu opere de artă.

La nivelul intermediar, deasupra arcadei din dreapta, se află "Buna Vestire" a lui Tițian.

Vizavi, peste arcada din stânga, este "Vizitarea Mariei", realizată de Tintoretto.

Între ferestre este așezată o placă comemorativă din marmură, cu litere de aur, ce amintește de îngrozitoarea epidemie de ciumă care a lovit Veneția în anul 1576. Marile picturi care mărginesc scara, realizate de Antonio Zanchi și Pietro Negri au același subiect, dar se referă la epidemia din 1630, în urma căreia Senatul Republicii a decis să construiască Bazilica Santa Maria della Salute (pe care o poți vedea, în fază de construcție, în pictura lui Negri – cea din stânga scării).

Scara este mărginită de picturile lui Pietro Negri, în stânga ("Fecioara salvează Veneția de ciumă") și Antonio Zanchi, în dreapta ("Fecioara le apare celor bolnavi de ciumă").

De pe scară poți deja întrezări frumosul salon de la etajul de sus.

Sala Capitolare

La etajul superior se găsește Sala Capitolare, o altă sală grandioasă, în care se țineau întâlnirile membrilor asociației. Tintoretto a lucrat la decorarea acestei săli timp de 6 ani, între 1575 și 1581, realizând 33 de pânze.

Cele trei mari tablouri de pe tavan prezintă momente esențiale din exodul poporului evreu. Panoul central este primul realizat și reprezintă "Șarpele de bronz". Spre stânga se află "Moise scoțând apa din piatră", iar spre dreapta "Pogorârea manei". În jurul lor, zece panouri ovale prezintă alte scene din Vechiul Testament. Cele opt panouri în formă de romb, executate tot de Tintoretto, cu tempera în clar-obscur, au fost înlocuite în 1778 cu copii în ulei.

"Șarpele de bronz" a fost primul tablou pictat de Tintoretto pe tavanul sălii.

De-a lungul fiecărei laturi lungi a sălii, între ferestre, sunt intercalate câte cinci picturi mari ce ilustrează episoade din Noul Testament.

Pe peretele din fața intrării se află:

"Adorația păstorilor"
"Botezul lui Hristos"
"Învierea lui Hristos"
"Rugăciunea în grădină"
"Cina cea de taină"

"Adorația păstorilor" (stânga) și "Botezul lui Hristos" (dreapta)

Pe peretele unde se află intrarea în sală sunt:

"Înmulțirea pâinilor și a peștilor"
"Învierea lui Lazăr"
"Înălțarea"
"Vindecarea ologului"
"Ispitirea lui Hristos"

"Înmulțirea pâinilor și a peștilor" (stânga) și "Învierea lui Lazăr" (dreapta)

"Înălțarea" (stânga) și "Vindecarea ologului" (dreapta)

Pe peretele din stânga intrării, statuia lui Hercule este încadrată de pânzele ce îi reprezintă pe Sfinții Rocco și Sebastian, ce erau invocați împotriva ciumei.

Statuia lui Hercule, realizată de Francesco Pianta

Pe peretele din dreapta intrării, panoul altarului se intitulează "Apariția Sf. Rocco" și a fost ultimul pictat, în anul 1588, cu ajutorul lui Domenico, fiul artistului.

"Apariția Sf. Rocco" (altar) și "Cina cea de taină" (stânga)

După ce admiri în voie pânzele lui Tintoretto, coboară-ți privirea spre partea de jos a sălii. Sculpturile alegorice din lemn de nuc, despărțite de panouri decorative cu intarsii, au fost realizate de Francesco Pianta în perioada 1657-1676 și reprezintă în mare parte virtuți și vicii. Ciclul sculptural începe imediat în dreapta intrării în sală, cu statuia lui Mercur, dar continuă din stânga peretelui opus, cu Melancolia și Onoarea.

În partea de jos, sub marile pânze ale lui Tintoretto, se găsesc sculpturile din lemn ale lui Francesco Pianta.

În partea dreaptă a sălii, spre altar, ușile dulapurilor în care erau păstrate în trecut cărțile și documentele școlii, sunt decorate cu 24 de basoreliefuri în lemn, realizate de Giovanni Marchiori în perioada 1741-1743. Printre episoadele din viața Sfântului Rocco se află și reprezentările Credinței (sub fereastra de pe latura din dreapta altarului, după statuia lui Mercur), Speranței și Carității (sub ferestrele situate de-o parte și de alta a altarului) și Religiei (sub ultima fereastră a laturii din stânga altarului).

Sala dell'Albergo

Urmează mica Sala dell'Albergo, numită și Albergaria, în care aveau loc întâlnirile consiliului de conducere a școlii. Fiind cea mai importantă, aceasta a fost și prima sală pictată. În centrul tavanului aurit se află tabloul "Sf. Rocco în glorie", datorită căruia Tintoretto a primit contractul pentru pictarea sediului. De jur-împrejur se găsesc figuri alegorice, pe care artistul le-a pictat tot în mod gratuit.

Pânza "San Rocco în glorie" i-a asigurat lui Tintoretto câștigarea contractului.

Sala este însă dominată de faimoasa "Răstignire", o pictură imensă, realizată în anul 1565 (între timp, Tintoretto devenise și membru al Scuola Grande di San Rocco) și considerată una dintre cele mai frumoase cu această temă.

"Răstignirea" (în restaurare în momentul vizitei noastre)

Pe peretele opus sunt reprezentate scene din Patimile lui Hristos: în dreapta "Hristos în fața lui Pilat", în centru (deasupra portalului) "Ecce Homo", iar în stânga "Urcarea pe Golgota".

Scala del Tesoro

Din Sala Capitulară, o altă scară, numită Scala del Tesoro ("Scara Tezaurului"), urcă spre Sala del Tesoro ("Sala Tezaurului"). Pe la jumătatea ei, se deschide o cămăruță numită Cereria, unde este adăpostită una dintre cele mai importante opere deținute de Scuola Grande di San Rocco: "Hristos ducând crucea", de Giorgione. Pictura se afla cândva în Biserica San Rocco și era considerată făcătoare de minuni, motiv pentru care a atras și numeroase donații, cu ajutorul cărora s-a construit noua clădire a școlii.

Deasupra ei, în lunetă, este "Tatăl etern cu îngerii", atribuită lui Tițian, iar în stânga se află lucrarea "Hristos mort", a lui Vittore Bellliniano.

În centru: "Hristos purtând crucea" (Giorgione) și "Tatăl etern cu îngerii" (Tițian)

Continuând să urci, vei vedea pe peretele din stânga scării și două tablouri ale lui Giambattista Tiepolo: "Avraam și îngerii" și "Agar și Ismael".

Tiepolo - "Avraam și îngerii" (stânga) și "Agar și Ismael" (dreapta)

Sala del Tesoro

Sala Tezaurului cuprinde mari scrinuri din sec. al XVIII-lea, în care erau păstrate bogățiile asociației. La căderea Republicii, Scuola Grande di San Rocco a rămas fără mare parte dintre acestea, dar s-au păstrat unele obiecte de cult prețioase.

Vizită la Biserica San Rocco

Biserica San Rocco (Chiesa di San Rocco) a fost ridicată în același timp cu primul sediu al școlii (Scoletta), în perioada 1489-1508. Forma sa actuală datează însă din sec. al XVIII-lea, când a fost reconstruită, fațada fiind inspirată de cea de la Scuola Grande di San Rocco. Din construcția inițială, renascentistă, se mai păstrează doar o parte din absidă și portalul, aflat astăzi pe una dintre laturi.

În altarul principal se conservă moaștele Sfântului Rocco, pentru adăpostirea cărora a fost ridicată de fapt biserica.

Moaștele Sf. Rocco se află în altarul principal al bisericii.

Biserica găzduiește mai multe opere de Tintoretto. Cele patru pânze aflate de-o parte și de alta a altarului principal prezintă scene din ultima parte a vieții Sf. Rocco.

Spre dreapta se află "Sf. Rocco îi vindecă pe bolnavii de ciumă" (realizată în anul 1549, aceasta a fost prima reprezentare a ciumei în arta venețiană) și "Sf. Rocco binecuvântează animalele".

"Sf. Rocco îi vindecă pe bolnavii de ciumă" și "Sf. Rocco binecuvântează animalele" (deasupra)

În stânga altarului principal se află "Capturarea Sf. Rocco" și "Sf. Rocco în închisoare, vizitat de un înger".

"Sf. Rocco în închisoare, vizitat de un înger" și "Capturarea Sf. Rocco" (deasupra)

Într-un altar din partea dreaptă sunt tablourile "Sf. Rocco în deșert" și "Vindecarea ologului". Din prima pictură, lui Tintoretto îi sunt atribuite doar compoziția generală și figura sfântului. Cea de-a două, realizată în anul 1559, era inițial constituită din două părți, care decorau ușile unui mare dulap în care se păstrau banii bisericii. În anul 1674, dulapul a fost desființat, iar cele două părți au fost asamblate într-o mare pânză, care decorează astăzi peretele drept al bisericii.

În biserică se mai găsesc și alte tablouri ale unor pictori, printre care Pordenone și Sebastiano Ricci.