Muzeul Peggy Guggenheim din Veneția

Muzeul Peggy Guggenheim (Collezione Peggy Guggenheim) este unul dintre obiectivele turistice importante ale Veneției și unul dintre cele mai reprezentative muzee de artă din Italia. Colecția de lucrări de pictură și sculptură reflectă toate mișcările importante ale artei moderne din sec. al XX-lea.

Nu rata o vizită la acest muzeu, măcar pentru a vedea câteva opere ale unora dintre cei mai importanți artiști români: Constantin Brâncuși și Victor Brauner.

Muzeul se află pe Canal Grande, în cartierul Dorsoduro, între Podul Academiei și Biserica Santa Maria della Salute. Poți ajunge foarte ușor la el folosind un vaporetto.

Preț bilete

Biletele pentru Muzeul Peggy Guggenheim din Veneția au următorul preț:

adulți: 16 EUR
copii sub 10 ani: gratuit
copii 10-18 ani: 9 EUR
seniori peste 70 ani: 14 EUR
studenți sub 26 ani: 9 EUR

Reducerile se acordă în baza documentelor justificative.

În cazul în care ai cumpărat bilet în ultimele 7 zile pentru Galeriile Academiei sau pentru Galeria de la Palazzo Cini sau Palazzo Grassi – Punta della Dogana, atunci prețul unui bilet pentru Muzeul Peggy Guggenheim este de 14 EUR.

Prețul unui audioguide (în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă sau germană) este de 7 EUR.

Biletele se pot cumpăra direct la casa de bilete a muzeului, în limita disponibilității, sau online (cu 1 EUR taxă de rezervare), alegând un interval orar pentru vizită.

Bagajele mari (genți mari, rucsacuri etc) vor trebui lăsate la garderobă, care se află lângă casa de bilete.

Program de vizitare

Programul de vizitare a Colecției Peggy Guggenheim este:

luni: 10.00-18.00
marți: închis
miercuri-duminică: 10.00-18.00

Casa de bilete se închide la ora 17.00.

Ultima intrare este la ora 17, iar operațiunile de închidere a muzeului încep la ora 17.50.

Pe 25 decembrie Muzeul Peggy Guggenheim este închis.

Intrarea în curtea Muzeului Peggy Guggenheim

Cine a fost Peggy Guggenheim?

Născută în anul 1898, Peggy Guggenheim a fost moștenitoarea unei bogate familii din New York.

În anul 1921 s-a mutat în Europa și a fost o prezență nelipsită din cercurile artistice ale vremii. Brâncuși și Marcel Duchamp s-au numărat printre prietenii săi faimoși, iar pentru o scurtă perioadă a fost căsătorită cu pictorul Max Ernst. A devenit o adevărată patroană a artelor (în prima lună de război, motto-ul său a fost "Cumpără un tablou pe zi") și a ajuns să aibă o importantă colecție de artă avangardistă.

Îndrăgostită fiind de Veneția, a cumpărat palatul Venier dei Leoni și s-a stabilit aici în anul 1949, iar venețienii au numit-o cetățean de onoare al orașului lor.

"Am decis că Veneția va fi viitoarea mea casă. Întotdeauna am iubit-o mai mult decât orice loc de pe pământ și am simțit că voi fi fericită singură acolo." (Peggy Guggenheim)

În Veneția și-a petrecut restul vieții ei, organizând expoziții de artă contemporană și continuând să susțină artiștii.

În anul 1970 și-a donat palatul, iar în anul 1976 a donat și colecția Fundației Solomon R. Guggeheim din New York. Fundația fusese creată în anul 1937, de unchiul său, Solomon, cu scopul de a promova arta.

Peggy a murit în anul 1979, la vârsta de 81 de ani, într-un spital din apropiere de Padova. Cenușa sa a fost înmormântată în grădina palatului, lângă 14 cea a câinilor săi iubiți.

Peggy Guggenheim a fost înmormântată în grădina palatului, alături de cățeii săi.

Vizita muzeului Guggenheim

Palazzo Venier dei Leoni, în care este adăpostit muzeul, este fosta reședință a lui Peggy Guggenheim. Palatul, construit în sec. al XVIII-lea pentru familia Venier, a fost poreclit și Palazzo Nonfinito, pentru că nu a fost niciodată terminat. Din cele cinci etaje, doar unul a fost finalizat.

Numele (care s-ar traduce aproximativ prin "Palatul Venier al leilor") nu provine atât de la legenda conform căreia un leu ar fi fost cândva ținut în grădina palatului, ci mai curând de la capetele de leu sculptate în partea de jos, pe fațada dinspre Canal Grande.

Capetele de lei de pe fațadă sunt sculptate din piatră de Istria.

Porțile de intrare în curtea muzeului sunt o operă de artă în sine. Au fost realizate în anul 1961, din fier și sticlă colorată, de Claire Falkenstein.

Porțile de intrare sunt realizate din fier și sticlă colorată.

În curte, în stânga intrării spre grădină și muzeu, stă o sculptură a artistului Max Ernst din anul 1960, intitulată "Pe străzile Atenei".

În stânga intrării se află sculptura din bronz a lui Max Ernst.

Frumoasa grădină a muzeului, amenajată astfel încât să pună în valoare arta, este și ea presărată cu lucrări de sculptură. De fapt, chiar poartă numele de Grădina Sculpturilor Nasher (Raymond și Patsy Nasher au fost importanți colecționari de artă). Cuprinde opere din colecția permanentă, dar și lucrări ce provin de la alte galerii.

Grădina muzeului este o oază de verdeață.

Alberto Giacometti - Femeie mergând (1936)

Henry Moore - Trei figuri în picioare (1953)

Partea interioară a muzeului nu este foarte mare, dar cuprinde opere ale multora dintre cei mai importanți protagoniști ai curentelor artistice ale sec. al XX-lea: cubism, futurism, artă abstractă, pictură metafizică sau suprarealism. Printre aceștia se numără Pablo Picasso, Salvador Dalí, Vasili Kandinsky, Max Ernst, Paul Klee, René Magritte, Marc Chagall, Amedeo Modigliani, Jackson Pollock, Piet Mondrian sau Joan Miró.

În centrul terasei panoramice, care oferă o priveliște minunată asupra Canal Grande, vei remarca cu siguranță lucrarea din bronz a artistului italian Marino Marini. Poartă numele de "Îngerul orașului" și reprezintă un călăreț gol, cu un falus în erecție, privind spre canal.

Picasso a pictat lucrarea "Pe plajă" în anul 1937, la Tremblay-sur-Mauldre, lângă Versailles. Unii au văzut în ea o formă de voyeurism – două fete se joacă cu o bărcuță, în timp ce sunt observate de un înotător.

Din desenele lui Picasso s-a inspirat Egidio Constantini atunci când a realizat colecția de 23 de sculpturi în sticlă. Experiența anterioară de lucru cu fabricile de sticlă din insula Murano a însemnat un pas decisiv în cariera artistului.

Egidio Constantini - Sculpturi în sticlă după desenele lui Picasso (1964)

În "Imperiul luminii", Magritte redă simultan două momente opuse: atât o scenă din timpul zilei (cerul albastru cu nori din fundal), cât și una din timpul nopții (strada întunecată și casa luminată slab de felinar). Scopul declarat al artistului a fost de a surprinde și de a încânta privitorul.

René Magritte - Imperiul luminii (1953-54)

În "Vocea spațiului", efectul suprarealist este creat de trei sfere uriașe, care plutesc într-un peisaj oarecare de câmpie.

"Alchimie" este unul dintre primele tablouri în care Jackson Pollock, exponent al expresionismului abstract american, folosește procedeul de picurare a picturii pe pânză. Straturile de vopsea sunt atât de multe și atât de dense încât este imposibil să vezi pânza. Muzeul Opificio delle Pietre Dure din Florența, care s-a ocupat de restaurarea tabloului, a estimat că Pollock a folosit pentru acestă pictură 4,6 kg de vopsea. Și nu a folosit numai vopsea, ci și...sfoară.

Andy Warhol a pictat "Flori" după o fotografie cu flori colorate de hibiscus a artistei Patricia Caulfield, publicată într-o revistă de specialitate.

Salvador Dalí este prezent la Muzeul Peggy Guggenheim cu două lucrări: "Fără titlu" și "Nașterea dorințelor lichide".

Să nu-l uităm pe Victor Brauner, pictorul suprarealist român ale cărui lucrări se găsesc în marile muzee ale lumii. Peggy Guggenheim l-a remarcat în anul 1954, cu ocazia participării artistului la Bienala de la Veneția.

Unul dintre tablourile sale îi este dedicat chiar lui Peggy (A Peggy – l’amitié de Victor Brauner, 16.6.1945).

Victor Brauner este unul dintre cei doi artiști români ale căror lucrări se găsesc în Muzeul Peggy Guggenheim.

Muzeul deține și trei lucrări ale pictorului rus Vasili Kandinsky, pionier al artei abstracte.

În tabloul "Ploaia" este evidentă nostalgia lui Marc Chagall după copilăria și rădăcinile rusești.

"Portretul lui Frau P. în sud" a fost realizat de Paul Klee în timpul unei vacanțe în Sicilia din vara anului 1924. O doamnă de prin țările nordice încearcă în zadar să se protejeze cu o pălărie de intensitatea soarelui mediteraneean.

Paul Klee - Portretul lui Frau P. în sud (1924)

Călătoria în Olanda din anul 1928 l-a inspirat pe Joan Miró să realizeze "Interior olandez". Artistul aduce viața în prim plan, mărind toate formele umane și animale și reducând în același timp dimensiunea obiectelor, până când fereastra devine un mic pătrat, în partea de sus a picturii.

După ce termini vizita (aici ți-am vorbit doar despre câteva lucrări), poți face o pauză la cafeneaua muzeului, gestionată de restaurantul venețian Ai Gondolieri sau poți arunca o privire într-unul dintre cele două magazine – unul este chiar în muzeu, iar celălalt este afară, foarte aproape de intrare.

Peggy Guggenheim și Brâncuși

Colecția Peggy Guggenheim cuprinde două dintre operele lui Brâncuși: "Măiastra III" și o "Pasăre în văzduh". Nu le poți vedea întotdeauna expuse pe amândouă, pentru că din când în când mai sunt împrumutate unor expoziții internaționale.

Tema "Măiastrei" apare în sculptura lui Brâncuși încă din anul 1912 și este legată de mitologia românească. În basmele populare, Măiastra este o pasăre de o frumusețe specială, luminoasă, care vine de pe celălalt tărâm și are puteri supranaturale.

Sculptura "Măiastra" este așezată între lucrările lui Georges Vantongerloo și Henri Laurens.

Sculptura "Pasăre în văzduh" a fost realizată mai târziu, în perioada 1932-1940.

Peggy Guggenheim și Brâncuși au fost prieteni. S-au cunoscut prin anii 1920, iar Brâncuși îi spunea Peghița. În ciuda prieteniei, Peggy nu a putut obține un preț mai bun pentru sculptura "Pasăre în văzduh", pentru care Brâncuși cerea 4000 de dolari. Se spune chiar că a încercat să-l seducă, pentru a ușura lucrurile. A reușit în final să o cumpere în luna iunie a anului 1940, atunci când naziștii se apropiau de Paris, iar Peggy a trebuit, vrând-nevrând, să se întoarcă în America.